Patima desfrânării - Sf. Ioan Casian (Filocalia, vol. 1) 

Dumnezeu este pretutindeni, dar nu totul este Dumnezeu. Materia stricăcioasă nu poate fi Dumnezeu. Acesta este panteism.. Binele există. Și răul există. Doar că raul nu are o existență propriu-zisă întrucât raul este doar absența binelui, pe când binele își are izvorul în Dumnezeu. Răul este doar o consecință a alegerii libere a ființelor raționale (oameni și îngeri) care au lăsat deoparte binele. Dumnezeu doar îngăduie răul, nu îl rânduiește, nu îl cauzează. Libera alegere a oamenilor de a-L respinge pe Dumnezeu, de a refuza binele, este cauza crimelor. Iar rezistența unui om la 10 lovituri de cuțit, cum ziceți dvs., comparativ cu moartea altui om din cauza uneia singure, de cele mai multe ori se datorează tăriei psihicului și a organismului celui înjunghiat. Bineînțeles că este vorba și de pronia lui Dumnezeu, care are câte un plan cu fiecare și tolerează sau nu anumite lucruri în funcție de șansele de mântuire ale omului căuia acele lucruri i se întâmplă.

Una e să vrei să faci ceva, alta e să tolerezi ceva cu un scop. În cazul răului vorbim de îngăduința lui Dumnezeu față de libertatea ființelor create de către El (bune, dar și coruptibile, dată fiind libertatea lor), nu de crearea răului.

@ Imi place cind oamenii hotarasc ei ce e si nu e D-zeu. Amuzant. Binele si raul nu exista. Stiu ca e greu de inteles. Binele si raul sunt etichete pe care omul le pune in functie de interese. Foarte simplu. Si inca ceva, nu exista liber arbitru. De ce? Si asta e simplu, nu ne alegem gindurile. Gindurile sunt ca senzatiile sau perceptiile. Apar si ni le insusim fara sa le fi premeditat. Acum e clar ca subiectul necesita un pic de inteligenta si un pic finete in autoanaliza. Daca D-zeu doar ingaduie raul si le-ar acorda oamenilor liber arbitru n-ar mai exista indivizi cu o inteligenta chestionabila, care sa afirme ca, de exemplu, aparitia cancerului la copii este rezultatul pacatului in lume, pacatului originar, pacatelor parintilor sau bunicilor etc. Ideea de liber din "liber arbitru" presupune ca D-zeu nu-si exprima o preferinta a alegerilor omului, cu atat mai putin pedepsirea lui sau a copiilor sau nepotilor lui, pentru alegeri care nu sunt pe placul Sau. Daca D-zeu isi exprima o preferinta, atunci alegerea nu mai libera, deci liberul arbitru devine o notiune pur teoretica, fara nicio legatura cu realitatea. O analogie corecta ar fi cu regimul Ceausescu inainte de 90, in care o multime de oameni ai aduceau osanale "celui mai iubit fiu al poporului" si-l iubeau declarativ, din cauza ca infundai puscaria daca nu o faceai. Aveai alegerea de a o face, dar nu era libera. Era influentata de frica de represalii. Iarasi, foarte simplu de inteles. Deci vorbiti despre planul lui D-zeu pentru unul si altul, dar apoi invocati aleatorul sau sansa de a supravietui/a se mintui a omului. Nu inteleg cum se impaca cele doua, mai ales ca atotputernicia lui D-zeu presupune ca stie ce se va intimpla in viitor. Deci el are un plan pt. X, stiind ca in viitorul lui X nu exista mintuire? Sau atotputernicia lui nu presupune cunoscutul viitorului?

Nu hotărâm noi ce e și ce nu e Dumnezeu. Noi când vorbim despre Dumnezeu ne bazăm pe revelația pe care EL a dat-o. Noi, daca putem spune așa, doar Îl parafrazăm pe Dumnezeu în legătură cu ce a spus El despre Sine. Daca nu există liber arbitru înseamnă că nici Dumnezeu nu este liber, deci nu este atotputernic. "Să facem om după chipul și asemănarea Noastră.... și a făcut Dumnezeu pe om; după chipul Său l-a făcut" (Facere 1, 26-27). Să nu comparăm libertatea pe care a dat-o Dumnezeu cu "libertatea" pe care o oferă omul sau regimul. E diferență de la cer la pământ. Dacă Dumnezeu intervine în viața omului o face numai pentru că, fiind atotputernic și omniscient, în orice situație ne-am afla, orice am alege, orice am face, știe finalul vieții fiecaruia dintre noi în toate contextele posibile. Și poate interveni pentru ca să-i dea omului șanse mai mari de mântuire, deschizându-i un drum către diverse situații. Dar tot de om depinde dacă se mântuieşte sau nu, el singur alege. De cele multe ori, noi singuri ne cauzăm boli și necazuri. Cancerul vine din cauza a foarte mulți factori ce țin de alimentația, igiena, responsabilitatea și de stilul de viață al fiecarui individ în parte. Referitor la copii, întrebați un medic care sunt cauzele pentru care cancerul apare la vârste atât de fragede și vă va lămuri. Când spunem că bolile apar ca urmare a păcatelor ne referim la faptul că păcatul (nu neapărat cel strămoșesc, ci și păcatele personale) a slăbit firea umană și a făcut-o să fie vulnerabilă predispusă la diverse boli și neputințe. Pot argumenta cu exemple... un om care suferă de lene și de lăcomia pși nu prea face nimic, evident că are toate șansele să facă diverse boli, de la probleme ale sistemului osos pana la obezitate și afecțiuni cardiace. Și aceste boli de unde au venit? De la Dumnezeu? Le-a programat Dumnezeu pentru respectivul, neavând ceva mai bun de făcut? Sau au apărut ca urmare a păcatelor de care suferă?

@ De unde stiti? Ca scrie in Biblie nu e vreo forma de dovada. Hirtia suporta orice. Pot sa scriu pe o hirtie ca lui D-zeu ai place pescuitul si stiu asta ca El mi-a spus asta.Pot prezenta vreo dovada? Evident ca nu. Dar nici Biblia n-o face. Inca odata, vorbim despre ingaduinta lui D-zeu nu e vreo ingaduinta. Cita vreme D-zeu te pedepseste pt. o alegere care nu-i convine. Asta nu se cheama ingaduinta. E orice altceva. D-zeu n-a creat nimic. Nu in sensul in care il crede omul. Inclusiv "materia stricacioasa".Si omul creaza cum a creat si D-zeu, si asta se intimpla in fiecare zi, sau mai precis noapte. Noaptea, in vis, omul creaza in minte alti oameni, locuri, intimplari, situatii, obiecte etc. De fapt insa tot D-zeu creeaza toate acestea, pentru ca nu exista altceva decat D-zeu. Ca sa fim corecti trebuie sa spunem ca numele lui D-zeu e Constiinta. Constiinta creaza oameni, animale, locuri, intreg universul. E creat ca si perceptie si senzatie. Nu in sensul in care exista ceva numit materie, inclusiv materie stricacioasa. Amuzanta ideea de materie "stricacioasa", mai ales ca nu-ti trebuie scoala multa sa stii ca materia nu se strica, ci eventual isi schimba forma sau se poate transforma in energie. Un munte se poate transforma in nisipul unei plaje. Materia nu s-a "stricat", doar s-a transformat.