În rutină se-nvârte întregul pământ, Prin orașe prin sate pe drumuri. Zi și noapte răsună sirene în vânt, Iute trec avioane și trenuri. Camioanele gem încărcate din plin trec mașinile mici cu viteză. Iar corăbii pe mări, se tot duc și tot vin, Mărgininând continente-n faleză. Miliarde de oameni ca prin furnicar, Fug mânați de o goană deșartă. Dar din toți ce se-avântă și aleargă-n zădar. Pe Isus, oare cine-L așteaptă? Multe țări pe pământ sunt în prag de război Iar pe-alocuri sunt lupte grozave. Frați cu frați se ucid și se-aruncă-n noroi, Lăsând urme în crimele grave... Președinții își strâng tot mai mult armament, Pregătesc tot mai multă armată. E un semn că sfârșitul veni-va stringent. Pe Isus oare cine-L așteaptă? Tot mai des noutăți îngrozite se-aud. Despre toate urgiile lumii. Inundații, cutremure, bat tot mai mult. Să-nspăimânte pe toți pământenii. Uragane,incendii și secete mari, Spun ceva. Dar puțini se deșteaptă. Întrebarea rămâne: n-o auzi? Nu tresari? Pe Isus oare mulți îL așteaptă? Pandemiile-și trag coasa lor peste mulți. Lumea-i plină de boli și durere. Plâng în pumni în spitale, copii și adulți. Se-nmulțesc și morminte-n tăcere... Calitatea de hrană ne scade vădit. Bem din apa tot mai poluată. Omenirea nu vrea dar suntem la sfârșit. Pe Isus cineva Îl așteaptă? Mii de oameni mor zilnic de foame cumplit N-au nici pâine pe masă o seamă. Zac lihniți și uscați, prinși de mult de pământ Pruncii plâng,...n-au nici lapte de mamă.... Zi de zi alimentele se tot scumpesc Sărăcia ne bate la poartă. Mulț tânjesc că-s flămânzi, și că multe lipsesc. Pe Isus însă cine-L așteaptă? Degradarea morală s-a tot întețit. Iar desfrâul ia locul rușinii. Ei sunt demonii care destramă grăbit Curăția și cinstea din inimi. Stricăciunea ajunge la culme hidos. Iar Sodoma-i cetate-ntrebată. Dar răspunde-ți vă rog, căci vă-ntreb serios, Câți din ei pe Isus îL așteaptă? Am ajuns să trăim vremuri grele de tot. Pretutindeni e zgomot de lanțuri. Vai câți robi! Toți în vorbe și-n fapte își scot Zângănit de păcate și patimi. Lăcomia, mândria, minciuna își strâng Pentru iad o recoltă bogată. Din cei trași în prăpăd, unii râd, alții plâng. Pe Isus, mulți din ei îL așteaptă? Omenirea e tulbure de-nvățături, de profeți ce întunecă mintea. Mai toți neagă Cuvântul lăsat în Scripturi Și-n biserici la uși bate moartea. Lepădarea credinței marchează un semn Că sfârșitul ne vine îndată. Păgânizmul asaltă creștinii nedemni Câți din toți pe Isus îL așteaptă? Omenirea, pământul curând v-a pieri. E sfârșitul. Și-n semne se-arată. Nu e mult, nu e mult și Isus va veni. Iar cu El va veni și răsplata. Am ajuns să trăim veacul cel de apoi Despre care spuneau și profeții. Cine strigă: „Isuse, ai milă de noi! Izbăvește-ne din gura morții!”? Necredința v-a pierde năpraznic pe mulți... Dar nu toți vor avea așa soartă. Credincioșii, așteaptă să vină Isus Ca să-i ducă în lumea cealaltă! În curând vom vedea Raiul Lui Dumnezeu! V-a veni clipa cea minunată! Pregătește-te frate, veghează mereu! Maranata! El vine! Așteaptă-L!
