Planeta arhontilor + Demonul rosu 

salut . stiu ca e doar un loc mai restrans. initial am vrut sa nu scriu ceea ce voi scrie acum. dar cum se spune, nimic nu este intamplator. orice cauza are si un scop, orice efort are si un efect. m-am gandit de mult sa scriu o teorie cu totul poate noua, poate inca neimaginata de nimeni, dar cred ca undeva adevarul este la mijloc in toate, adevarul este undeva intre dumnezeu si stiinta, adevarul este ca o poarta prin care daca o deschizi si ai curaj sa o deschizi poate descifrezi un graunte din tot acest mare mister care ne inconjoara pe noi toti. de multe ma gandeam la limitele unui norocos care poate vedea lumea in anumite perceptii/secvente de miscare / sunte aleatorii de peste tot. m-am gandit la un om / model asa zis ,,sanatos,, care intruneste si vazul si auzul si bineteles puterea de a vorbi cu voce tare. de altminterii un om cand se uita la un munte de la o distanta mica , sa zicem dupa 100 m , muntele apare destul de mare. dacaa ti l-ai fixat ca reper , si ulterior te-ai indepartat de el , sa consideram la 40 km, el devine pentru ochii tai mult mai mic si poti sa cuprinzi in acelasi timp , un peisaj si mai mare. acest exemplu a fost dat ca si un banal exemplu practic care poate fi efectuat de catre orice om, dar problema este sa constientizeze pentru ce face acest ,,studiu,, si ce doreste sa ,,observe,, . micsorarea muntelui la o distanta de 40 km a fost posibila dartorita faptului ca omul ,,a reusit,, sa se distanteze ,,in spatiu,, in mod constient de obiectul memorat ,,muntele,, asupra caruia a dorit sa observe ,,o carateristica,, in special - modalitatea de vizualizare a dimensiunii obiectului focalizat de ochii omului. la un moment tot repetand acelasi exercitiu si cu alte obiective , ca de exemplu un copac, un bloc, un oras, de obicei obiective nemiscatoare pe ansamblul lor vei observa ca distanta reduce in mod semnificativ dimensiunea focalizata a obiectivului. exact pe acelasi principiu s-a reusit aparitia tehnologiei zoom la aparetele de fotografiat/filmat etc. luand acest exercitiu practic, l-am adus in memoria mea si l-am suprapus cu imaginile pamantului din emisiunile live ale diferitelor programe spatiale care transmit live ca de exemplu de pe youtube / nasa - si am observat ceva interesant. pamantul se afla la o anumita distanta focalizata, dar niciodata nu se puteau vedeau marginile lui. pareau uneori ca exisa anumite curburi spatiale. acum revenind la ceea ce ne intereseaza, banuiesc ca o explicatie exista undeva la mijloc si am o presupunere cu totul inedita si noua, poate revolutionara , care bineintels pot explica multe din multele enigme, si care cred ca impaca si stiinta si religia, numai ca totul poate nu a fost bineteles si s-au nu s-a explicat, s-au multi nu au capacitatea de a intelege, benuiesc ca o sa zica multi, da sigur pamantul plat. rad, interesant. un fir din adevar poate zic eu, dar mult prea mic pentru o lume asa de mare trebuie sa gandesti mult mai expansiv sa intelegi mult mai multe lucruri. atunci cand nu mai copii pe nimeni, intrunesti calitatea de ,,observator,, in adevaratul sens al cuvantului. okay. sa numai bat campul. o sa ajut putin la teoriile tale, si o sa pun si eu umarul putin la marele puzzle. cum se psune minti nebune dar bine ca macar nebunii vorbesc intre ei. okay. acum sa scriem marea nouate. uita-te si fii atent aici. Asa zisul ,,Pamant,, / planeta - de fapt plan-eta , sau locul plan in care suntem noi oamenii situati - e doar o presupunere ceeea ce scriu , sper ca intelegi - e de fapt acel plan nemarginit / interminabil - poate marginit doar de o gheata in forma de cerc polar care limiteaza locul unde sunt situati momentan oamenii. ca si limita /separare cu alte lumi / banuiesc alte rase / alte civilizatii. marginea noi nu o putem realiza sau nu ne putem indeparta mai mult. ce vedem acum prin transmisiunile live/ nasa sunt doar de la o anumita altitudine/distanta de aceasta platforma (eu ii spun frontiera dintre doua universuri ale vibratiei noastre - acest plan albastru in care se afla fie aleatoriu cateva continente fie sunt artificial arnajate ca si distanta /separare / din diverse motive din planuri mult mai avansate decat consiinta umana). acest plan albastru pe care il vizualizam din transmisiunile live din spatiul cosmic, de fapt reprezinta frontiera de limita intre doua universuri bine conturate si ca spatiu/ si ca densitate / si ca forma de organizare . ce vedem noi ca planete/ stele sunt deja forme de organizare din alt univers de la distanta planului nostru albastru (pamant) , poate un univers cu forma eterice de existenta, cu densitate mult mai fina de organizare - numai daca ti-ai putea imagina ai intelege ce scriu, e ca si cum te-ai uita sus, da vezi stele, dar tu te afli exact pe limita dintre aceste universuri / acest asa zis pamant / plan albastru / apa marilor si oceanilor cu orizonat interminabil si el limitat. ei de aici incepe universul marilor, al apelor, al altor lumii, un univers cu hidrogen mult, o alta viteza a luminii prin apa, aici pot trai deja fiinte care respira prin branhii, , acest univeral apei e mult mai dens, nu se poate vedea cu ochii, trebuie vazut cu alte simturi tactile, etc. cum pot fi delfini/balene/ probabil ca cu cat te sucfunzi si mai mult si mai lmult descoperi lumi noi, lumi inimaginabile, lucruri inimaginabile, finnte inimaginabile, e si normal fiecare univers are forma de organizare a lui. deci pamantul, sau locul unde suntem noi acum e doar forntiera dintre doua mari si diferite universuri. soarele si luna sunt doar doua expresii ale fizicii cuantice prin care se deschid portaluri de calatorie accelaerate intre cele doua universuri diferite si sau in strafundul ambelor universuri. probabil ca la aceasta frontiera ale celor doua universuri omul isi are rostul lui. nu poate sta nici fara apa dar nici in apa/ undeva omul a ramas la mijloc pe acest plan existential. poate ca ideea mea u este originala si sustenabile, dar poate ca impaca si stiinta si religia. si formele sferice si formele plate. da vdem planetele dar ele sunt la distanta de aceasta mare frontiera dintre cele doua universuri, cel al spatiului cosmic pe deo parte, si celalalt al apei. dea lungul timpului s-au observat multe lucruri interesant. newton a uitat sa spune ceva - si marul care a cazut , inainte sa cada era legat de o codita care la randul ei facea parte dintr-o ramura a unuicopac si mai mare, faptul ca s-a uscat codita a permis caderea. pe planul pamantului. inchipuieti ca un mare gard acest plan albastru, de fapt un univers mult mai prolific pentru multe forma de viata, ceva imens primordial, sau universul primordial, cel care a permis creearea celui la a caruia suprafata suntem noi pe niste ,,insule,, tot de pe un plan fie orizontal / vertical , depinde din care parte ochiul tau doreste sa vizualizeze si sa constientizeze mai tarziu ceea ce vede. universul stelelor este unul nou. acest lucru schimba paradigma din temelii. iar ce este dincolo / adica in spatele marilor / oceanelor / este universul la fel etern vechi, din care pleaca / ies /calatoresc / poate cele mai avansate civilizatii. iar cand vor sa creeze lumi noi, iau o cantitate mare de apa cu ei si infaptuiesc. aici este limita universului primordial, iar oamenii sunt si ei o parte din acest lucru. aceasta poveste poate fi dezvoltata dintr-o perpesctiva cu totul si cu totul noua asupra imaginatiei spatiului in limite conventionale / neconventioanle din punct de vedere geometric, dar poate putin mai realist pentru toate modelele de organizare si mai accpetabil ca si explicatii pentru multe forme de organizare . nu ai sa vezi niciodata o apa stand pe o sfera, pe un plan da. si miscare valurilor tot pe un plan ai sa vezi intotdeuana, nicidecum pe o sfera. multumesc. imaginatia este cheia adevarului, cuata, cauta , cauta si vei gasi tot mai mult adevar despre ceea ce ar trebui sa fie. tot ce e sus e si jos, la fel si in univers/universuri