“Eu cel în Christos Dumnezeu credinciosul și de Christos iubitorul și de sine stăpânitorul Io Mircea, mare voievod și domn stăpânind și domnind peste întreaga Țara Ungrohlaviei și peste părțile de dincolo de munți și peste cele tătărești, și peste amândouă laturile ale Dunării întregi, până la Marea cea Mare...” (6 august 1413)
Mircea cel Mare sau cel Bătrân (1386-1395; 1397-1418) este voievodul cu care începe istoria Curții Domnești de la Târgoviște. În galeria ilustră a voievozilor munteni, Mircea, fiul lui Radu I, ocupă un loc de frunte, pentru o domnie strălucită de 32 de ani, în care și-a dovedit calitățile de bun strateg, de curajos și neînfricat luptător, calități de bun și înțelept administrator, și mai ales, virtuțile unui bun creștin, ctitor al unor importante așezăminte bisericești. „Principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai ager”, după cum l-au prezentat vechii cronicari europeni, Mircea Vodă a reușit să lărgească hotarele țării. În vremea sa, Țara Românească a avut cea mai mare întindere din toată istoria sa medievală.
Cronicile cele vechi ne spun că în ziua de 31 ianuarie a anului 1418 Mircea Vodă a trecut în neființă, fiind înmormântat cu mare jale în ziua de 2 februarie, la Mănăstirea Cozia, ctitoria sa. Pe tronul Țării Românești se afla, deja, fiul Mihail I, a cărui reședință voievodală era la Târgoviște. Nu știm dacă pe lespezile de piatră ale bisericii paraclis din veacul al XV-lea va fi călcat însuși Mircea cel Mare. Documente care să ateste venirea sa la Târgoviște nu s-au păstrat. Ne-au rămas, în schimb, ruinele primelor construcții domnești de la Târgoviște, pe care istoricii le-au atribuit epocii acestui ilustru voievod.
Curtea Domnească de la Târgoviște este până astăzi unul dintre cele mai bine conservate ansambluri aulice din Muntenia. Cele mai vechi construcții din perimetrul Curții Domnești datează din epoca lui Mircea cel Bătrân. Potrivit arheologilor, la finele secolului al XIV-lea, aici se afla o cetățuie din piatră cu turnuri circulare și rectangulare. Anterior, în zona aceasta se afla un cimitir, probabil o biserică de lemn, dar și o construcție din piatră, stabilită drept prima locuință de orășean.i
În prima jumătate a veacului al XV-lea, alături de biserica paraclis se aflau casele domnești, despre care Virgil Drăghiceanu scria :
„Chindia, biserica adiacentă la Chindia și pivnița vechii case domnești alăturate, datează din epoca lui Mircea Vodă, felul de prezentare a zidurilor, apareiajul, materialul, mai ales la pivniță, tehnica de lucru este occidentală. Acest complex de clădiri, peste care se ridica casa domnească a lui Mircea erau apărate printr-un sistem de fortificații: curtine, turnuri pătrate și rotunde zidite chiar în jurul casei domnești, foarte aproape de zidurile ei, astfel că forma un reduit puternic în jurul curții celei mari, apărată de zidurile despre care am vorbit.”ii
“Această primă curte domnească se compunea dintr-o casă dispusă pe două nivele, pivnițe și parter, și o biserică alăturată, cuprinse într-o incintă restrânsă, împrejmuită pe trei laturi cu zid de piatră”. iii
Stabilirea la Târgoviște a principalei reședințe domnești, alături de întreaga curte a Domnului, atrage în orașul de pe Ialomița principalii boieri și dregători care-și ridică la rândul lor case boierești și devin ctitori de biserici. Tot în această perioadă apare cea mai veche atestare documentară a bisericii Sf. Nicolae din Deal, care exista deja în anul 1431, într-o formă diferită de ceea ce a construit Radu cel Mare și care s-a păstrat în mare parte până în zilele noastre.
După Mihail I (1418-1420), următorul Domn care emite un document din „Orașul domniei mele, Târgoviște,” este Dan al II-lea (1422-1426; 1427-1431), în privilegiul oferit mănăstirilor Cozia și Cotmeana din anul 1424. Din 1418 până în 1465, Târgoviște rămâne singura capitală domnească, ulterior disputându-și acest titlu cu mai nou înființata reședință, București.
23 янв 2021
