Priveste in jur este vremea trezirii Crestine ce-odata-ai facut legamant, La ce-ti foloseste de-n preajma rapirii, Cu suflet si trup esti legat de pamant. Intoarce-ti cararea ca trambita suna! Si cauta Lumina sa umbli in ea! Ca nu toti ce lupta primi-vor cununa, Tu fii dintr-acei ce rasplat-or avea. La ce bun sfintirea din anii iubirii Si-ocara ce-odata cu drag ai purtat, Cand astazi in fire slujesti numai firii, Si faci de rusine ce odat’ ai lucrat? La ce-ti foloseste c-ai fost o lumina? Si-ai fost pentru altii o pilda si-un semn, De tocmai cand Mirele-ei gata sa vina, Candela ti-e goala si n-ai untdelemn. La ce bun vegherea de mai dinainte, Si paza ce-atata cu cinste ai dus? Cand pierzii gustul rugii si-al lacrimii sfinte, Si-n turnul de veghe de somn esti rapus? La ce-ti foloseste ca-ai fost treaz intr-una , Cand dormi chiar in ceasul atacului greu, La ce bun sunt toate de-ti vinzi azi cununa, Pe blidul de linte intins de cel rau! La ce bun jertfirea si anii slujirii, Si dragostea sfanta ce-odat’ ai avut? Cand porti azi pe buze cuvintele urii, Facand de rusine frumosu-nceput. La ce-ti foloseste c-ai fost bun odata, Si-ai dat din iubire aproapelui tau? Cand astazi ti-e lupta spre frati indreptata, Si inima-i piatra si ochiul ti-e rau.
