Cat de mare este puterea credintei? Poate infrati oameni aflati de parti diferite ale frontului? In acest episod din Nimic Nou sub Soare, o poveste de Craciun din Al Doilea Razboi Mondial; istoria se repeta si azi intre oameni aflati in conflict.
hopediscovery.ro
Aboneaza-te AICI:
/ @hopediscoveryromania
Poate vrei sa VEZI si: • Cum sa devin un OM mai...
#PovesteDeCraciun #PutereaCredintei #AlDoileaRazboiMondial
PREZENTATOR
Lucian Cristescu
PRODUCATOR
Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV
Andrei Badulescu
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE
Andrei Badulescu / AVAMUV
ILUSTRATOR
Cristian Ion
Ruxandra Ion
EDITARE
Attila Peli
Liviu Dumitras
MUZICA
Gabriel Brasov
EDITARE SUNET
Attila Peli
MULTUMIRI SPECIALE
Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli,
Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, Dorin Aiteanu
TEXT
Lucian Cristescu
REGIA
Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2019
Era 24 decembrie 1944. De nouă zile Fűhrerul ordonase ultima și cea mai mare contraofensivă împotriva trupelor aliate, cantonate în masivul Ardeni din Belgia. Și de nouă zile, canonada nu mai contenea.
În căbănuța familiei Wincken din pădurea Hűrtgenwald locuiau mama și băiatul ei adolescent. Tocmai pregăteau cu nostalgie o cină de Crăciun. Tatăl, rezervist la 45 ani, fusese de curând încorporat în brigada de pompieri, în Monschau. Pe masă, lângă lumânare sta un puicuț fript și patru cartofi copți... când se auziră ciocănituri în ușă.
Mama a stins repede lumânarea. Temătoare, a deschis ușa. În fața ei stăteau doi soldați și un altul zăcând pe zăpadă. Erau americani pierduți de unitate. Cereau îngăduința să fie primiți până dimineața. Tovarășul lor era grav rănit.
„Lăsați puștile în magazie și intrați”. În timp ce băiatul s-a dus să mai aducă 6 cartofi la copt, rănitul a fost pus pe pat. „Băieți tineri...” gândea mama. Pe când cartofii se coceau, o altă bătaie în ușă i-a înghețat mamei sângele în vine. În prag, alți patru soldați germani. Situația era extrem de gravă: adăpostirea americanilor însemna împușcare pe loc. „Ne-am rătăcit de regimentul nostru. Am putea înnopta la dv?” Hotărât, mama le-a spus: „Lăsați puștile în șopron și intrați la căldură!”
Când însă nemții au dat ochii cu americanii, timpul parca a stat în loc. „Copiii mei”, a zis mama. „Azi e noaptea de Crăciun. Aici... nu se va trage... Fritz, iute... încă opt cartofi pentru băieții flămânzi... și fulgii de ovăz.”
Un american a spart gheața: i-a servit pe nemți cu țigări. În replică, caporalul german le-a întins bucăți de ciocolată. Erau toți tineri, între 16 și 22 ani... Hans, care făcuse doi ani de medicină, a examinat pe cel rănit și a început să-i spele rănile. Când cartofii au fost gata, mama i-a strâns în jurul mesei. A înălțat rugăciunea: „Vino, Doamne Isuse, fii oaspetele nostru...” Apoi a început să cânte: „Noapte de vis, noapte de har...”, la care și ceilalți și-au unit vocile.
Dimineața, împreună au făcut o targă. Apoi nemții le-au arătat încotro s-o ia ca să ajungă la unitate. Iar ei s-au întors la Monschein.
S-a întâmplat atunci... S-a mai întâmplat și altă dată. Se mai întâmplă și astăzi, când ambiții și idealuri chiar apreciate sunt subordonate principiului suprem, din care izvorăște viața: ”Tot ce voiți să vă facă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12) Dacă ești creștin, nu e chiar greu. Și... am putea fi chiar noi aceștia...
~-~~-~~~-~~-~
Please watch: "Corona-Virus, Ciuma Bubonica si Economia de Consum - Nimic Nou sub Soare"
• Epidemia care a Oprit ...
~-~~-~~~-~~-~
25 авг 2024
