O singura data am fost in zonă , la barajul Leșu și îmi aduc aminte cu plăcere de peisajele superbe și de aerul proaspăt senzațional . Eram tânăr om al muncii și aveam ceva lucrări la Munteni . Cazat am fost la Remeti și de mâncat am mâncat la restaurantul de la barajul Leșu. Acolo am mâncat cel mai mare grătar din viața mea . Atât era de mare ca și farfuria . A fost adus cu garnitură pe lângă , dar din garnitură nu se vedea absolut nimic . Toată garnitura era acoperită de friptura imensă. M-am uitat la colegul , el la mine , și ne miram amândoi de ce aveam in față , pentru că așa ceva nu am mai văzut niciodată . Mi-a zis colegul că așa se vede , că vom avea de lucru serios . I-am zis că nu e nici o problemă , ne înhămăm la muncă și ce rămâne ducem acasă , că de lăsat nu las acolo , asta-i sigur . E , frumos a fost , de mult a fost și în istorie a rămas . Dar mare păcat că totul este abandonat și lăsat în paragină , mai ales acum când turismul este în creștere și este ahtiat după peisaje , drumeții , pescuit și mai ales aer proaspăt. Păcat. Mare păcat.
