Lucrând la Baia de Aramă în zbuciumatele și frumoasele mele tinereți, am cunoscut frumoase zâne pământene ale muzicii populare din zona montană a Mehedințiului în perioada 1981-1986, care-ți tulburau mințile. Cum făceam naveta din Tg-Jiu, la servici, m-a rugat o zână a munților să o duc la gară în Tg-Jiu că pleacă la București la Floarea din grădină.Nu după mult timp vine la mine una din minunile muzicii populare mehedințene, poate un glas de referință al județului, Mariana Drăguț și îi spun.Să dea Dumnezeu să ia, dar nu cred, fiindcă are neșansa să concureze cu Nicolae Furdui Iancu, care pe lângă faptul că este frumos de pici lângă el fără să vrei, mai și cântă de te amețește pe viață, și nu-l uiți.Câtă dreptate a avut!.Au luat amândoi concursul.Mariana mi-a vorbit foarte frumos și de Traian Jurchelea, Mariana Drăghicescu și Gherghina, lucru ce se întâmplă rar. Dumnezeu să te țină în lumină Sfântă, Mariana!.
L-am avut pe bonțideanul Ion Simion Pop examinator la două concursuri în vremurile tinereții mele. Apoi, peste ani, am devenit prieteni, cunoscându-i și familia. Și astăzi am o urmă adâncă de tristețe în suflet fiindcă cineva, un măhar mare în pcr sau poate, unul din defăimata securitate, au șters urmele dispariției lui în perioada așa-zisei revoluții. Nici până astăzi nu se știe nici cum a murit el și nici cine a/au fost făptașul/făptașii dispariției lui atât de neașteptate. Totul este învăluit într-un mister lugubru. Dispariția acestui om posesor a unei memorii excepționale în mod sigur a fost cauza a ceea ce a urmat după, la scurt timp, a plecării intempestive din viață a celei care i-a fost soție și mamă celor doi copii ai lor. Era o reală plăcere să dialoghezi cu un om de o cultură atât de vastă, de multidisciplinară, așa cum nu prea am întâlnit mulți alți oameni în a mea viață. Prea bine nu știu să scriu dacă acest om deosebit s-a născut în perioada nepotrivită sau în țara care s-a debarasat de el așa cum în toamnă un copac își leapădă frunzele. Păcat, păcat. Inima mi-a tresărit auzindu-i din nou vocea lui, o voce de parcă ar fi un tulnic din Ardeal. Sunt sigur că mulți dintre cei care i-au fost concurenți în diverse emisiuni de radio sau de televiziune ar putea să depună mărturie că, deși atunci când te afli la microfon, acolo pe scenă, în fața publicului, aproape că faci pipi din cauza emoțiilor care te încearcă, imediat ce începea dialogul cu ION SIMION POP, acest om îți dădea încredere în tine însuți că poți, că știi, că în prezența lui tu vrei să dai ce ai mai bun în tine. Cam în același stil didactic și pedagogic a fost și MIHAI FLOREA cu concurenții pe care el i-a avut. Inima mea m-a îndemnat să nu las spuza uitării să acopere numele a doi oameni deosebiți: ION SIMION POP și MIHAI FLOREA. Adu-ți aminte Iisuse de ei la venirea ta.
