Omul Maria Olaru, o doamnă exemplu, un copil șotios, frumos, cu mari speranțe atunci când a plecat la Deva. Am avut ocazia să cunosc familia sa. Am lucrat în locul mamei sale, când, din păcate, băutura o ,,cucerea"! Nu o criticam, nici nu-i purtam pică, din contra o încurajam. Avea o fetiță minunată, care v-a deveni o NADIA COMĂNECI, de care ar trebui să se măndrească. Ea tremura toată, de nestăpânit uneori, se bucura când ne povestea, dar și tristețea apărea rapid. Era bolnăvioară, dar în concepția de atunci, mulți o condamnau că e o bețivă. Chiar așa în beția ei, de multe ori îi vorbeam și chiar mă asculta. Eu eram o ,,copilă " de aproape 20 de ani, dar pentru mulți, ,,o mucoasă"! Trecusem printr-un divorț al părinților mei, dar înțelegeam bine și situația dumneaei. Îmi putea fi o mamă. O alinam, îi vorbeam, o încurajam, o înlocuiam de la serviciu, mergeam la Bancă de multe ori, căci nu avea voie în starea în care se afla........Maria, mergea pe drumul cel bun. Era în ,,competiție" cu o altă campioană Mihaela Pohoață, dar niciodată nu am auzit de la mămica ei, ceva de rău sau de întrecerile sportive dintre ele. Fiecare era BUNĂ la locul ei! Regret, dispariția mamei Mariei! Mult succes în continuare, în viața sa!🤗😘
Draga doamna, nu crediti ca trebuia sa lasati la alegerea ficei sale sa spuna si cum sa spuna despre mama ei care avea Probleme cu bautura? Chiar dacă erati aproape de mama ei , nu va permite nimeni si nimic sa povestit o poveste care nu va aparține. Cum se spune? Sa ne vedem de lungul nasului si sa ne uitam in ograda noastră. Oameni buni, faceti.va treburile voastre!
Maria a povestit cand a simtit si cand a putut si prin intermediul scrisului. Nu era obligata sa spuna in acest interviu ce si cum. Plus ca ea vorbeste aici de momentele frumoase. Nu mai sariti atat la gatul ei, nu ati trecut prin ce a trecut ea.
