Realitatea e ca toate persoanele pe care le cunosc, oameni de 35-40 ani cu joburi de 8 ore si copii, ar avea nevoie de un an sabatic. Toti cei care deja au copii mici si peste 10 ani in campul muncii, sunt clar in zona rosie. Se simte ca o epuizare dar nu ai optiuni: trebuie sa tragi de tine. Dureri de spate, lipsa chefului de a incepe munca dimineata, senzatia ca nu iti ajunge timpul sa faci mare lucru, ca saptamanile zboara, ca anotimpurile se risipesc fara sa te fi putut bucura cu adevarat de ele.. Tuturor ne-ar prinde bine un an de pauza de la munca, in care sa ne punem putin in ordine viata personala, dar sunt mult prea putine companii care acorda acest beneficiu... :( Si intre timp, mergem taras inainte, mai luand un concediu de 7 zile in Grecia care ai senzatia ca ti-a ajuns pe o masea, mai mergand 1 wd/luna la un munte... Traim vremuri f grele, suntem creieriti de cererile venite din toate partile, de responsabilitati :(
Acum fix un an eram in același punct descris de Paul, in care corpul a început sa cedeze și sa dea semnale de epuizare excesivă. Izbucneam din orice, fie mă enervam fie plângeam incontrolabil, orice activitate era un efort de nedescris, dormeam cate 8-10h si nu ma simteam niciodată odihnita. Când au fost din ce in ce mai intense problemele de sănătate (stomacul in cazul meu, pentru ca majoritatea emoțiilor le resimțeam in zona abdominala) am decis sa pun stop, sa iau măsuri si sa îmi acord mai multă atenție. Din păcate nu prea faci asta decât atunci când simți ca nu mai poți. Nu am avut opțiunea de a-mi lua un an de pauza, dar am luat alte măsuri mai mărunte, care urmate cu rigurozitate au făcut diferența, in timp. 1. Am inceput sa fac sesizări la munca asupra presiunilor pe care le resimt, sa dau feedback colegilor si superiorilor, sa cer ajutorul sau sa atrag atenția asupra gradului de încărcare prea mare. E un proces continuu si uneori obositor, dar in timp a dat roade. Am făcut asta in mod repetat si eram dispusă sa îmi reduc programul de lucru sau sa schimb jobul in caz ca nu vedeam îmbunătățiri, dar din fericire nu a fost cazul. 2. Am renunțat (cel puțin o vreme) la ore suplimentare, proiecte extra, ore de pian si alte activități care îmi umpleau calendarul. Toate menite sa ma relaxeze si sa-mi aducă bucurie, doar ce sa vezi… Ajungi într-un punct in care nu te mai poți bucura de nimic si devin doar un efort in plus - asa ca o vreme am eliberat calendarul si am pus totul pe pauza. 3. Timpul rămas l-am folosit pentru plimbări ușoare in natura, dormit, grădinărit, meditat sau pur si simplu… stat! Da, se simte foarte aiurea si inconfortabil doar sa stai, fără sa faci nimic, trebuie sa te reînveți cu asta. 4. Meditația si scrisul ajuta, la fel si alimentatia. Ajuta si constientizarea faptului ca “vindecarea” e un proces, ca trebuie sa fii mereu atent sa nu aluneci înapoi in aceeași direcție. Nu e ca si cum faci o pauza si apoi revii la cum ai fost înainte.
hey, faptul ca "iti tragi pe seama" si verbalizezi spre noi ceea ce ai trait in ciuda faptului ca ai toate informatiile logice si stiintifice la indemana, intareste si mai tare un caracter puternic si contribuie la o umilitatea pozitiva de apreciat ;) sper sa ne fie de folos la toti sezonul asta, abia astept!
Am tras paralele clare cu ce simt și cu felul în care funcționez acum. Și abia acum realizez că s-ar putea să fie cazul să iau o pauză mai serioasă, fiindcă nici când am luat pauze n-a fost așa cum trebuie. Merci de ajutor, Paul & co!
Am ascultat acest episod cu ochii în lacrimi, a fost foarte emoționant pentru mine 🥹 Paul, în primul rând sper ca ești bine și ești mulțumit de punctul în care te afli. Iar dacă încă nu, îți doresc să ajungi acolo 🤗 În al doilea, un mare mare mulțumesc pentru vulnerabilitatea ta, pentru deschiderea de a împărtăși cu publicul experiențe atât de personale. Și în al treilea, sper ca eu, noi, cei care te ascultăm, să luăm învățăminte din ceea ce ne spui, pentru ca să reușim să avem o calitate mai bună a vieții, per general. Mă înclin în fața ta și a echipei tale! 💛
Mulțumim pentru ceea ce ai împărtășit! Și eu sunt tot din categoria in care daca stau, mi se pare ca pierd timpul. Provocarea timpurilor noastre este gasirea echilibrului intre relaxare și munca.
Bună dimineața de la Londra! Acest podcast vine oare sa îmi amintească ca trebuie sa îmi ascult corpul? Am ani de zile de când simt ca nu mai pot duce, atât fizic cât și psihic. Anul trecut în octombrie a început perioada când robinetul cu lacrimi s-a deschis. 2 luni de zile am plâns cât nu am plâns în viață mea. Orice mi-ar fi zis un prieten as fi izbucnit în plâns. La muncă ajunsesem sa fiu atât de nervoasă și obosită ca vedeam doar lucrurile rele din colegi. În noiembrie m-am "trezit" cu dureri de genunchi. Și încă ma doare, acum și celalalt și un umăr. Ani de zile simțeam ca nu mai pot, ziceam în gura mare tuturor ca nu mai pot. Și cu toate astea m-am păcălit, luându-mi un City break, un concediu și ia-o de la capăt. Cred ca e timpul sa îmi ascult corpul. Mulțumesc!
Foarte bun podcast-ul... ma regasesc si eu in ce zice Paul... am avut si eu perioade de burnout in care eram epuizat, ma certam aproape cu toata lumea si nu acceptam mai nimic in afara de ceea ce ma interesa cu adevarat...uneori mi-am revenit mai usor, alteori mai greu...chiar trebuie avuta grija cu situatii de genul, ca nu e de joaca....
❤Mulțumesc, mulțumesc şi din nou mulțumesc pentru tot ce m-aţi învățat în toate sezoanele şi mulțumesc special pentru acest episod pentru că sunt cam aşa cum descrie Paul că a fost înainte de a lua pauza ( cu durere de spate & co). ❤
Întrebare care Domnul Paul Olteanul: Cum crede ar fi ajuns la ceea ce a realizat in viata lui pe plan profesional dacă nu ar fi lucrat atit de mult si dd excesiv? Ai fi avut tot asa de multe succese si titluri trăind astfel viața? Si dacă da ,cum ar fi ajuns ?
Fabulossss Paul, slava domnului ca ai inceput sa si simti ceea ce ne spui cu atata pasiune! Cu siguranta munca ta va lua alta dimensiune in viitor! In 2021, intr-un mare burnout in timpul cursului PCM, viata mea a cunoscut o noua dimensiune spre a ma cunoaste folosindu-ma de informatiile livrate cu maiestrie de tine! Iesirea a fost mai lina luand aminte de PCM si podcastul mindarchitect. Morala: E bine sa faci ce zice "popa" dar uneori, saracul popa, nu poate face ce zice 'popa'! Te imbratisez cu drag. Semnat: un supravietuitor al doua burnout-uri!🤗
Meam, pare ca cineva isi cauta scuze. Suntem oameni. Nimeni, indiferent cat citeste, indiferent cat stie, indiferent cat a trait, nu este perfect. Nu cauta in stiinta o explicatie pentru asta. Asta e frumusetea omului, e imprevizibil, chiar si pentru stiinta. D-aia avem genii din medii sub-umane si d-aia avem sociopati din medii perfecte
Ma bucur ca era "heirup-ului" incet,incet sfarseste.Sper sa-mi pot educa copilul diferit de cum am fost noi crescuti in gandirea toxica cum ca daca te si odihnesti esti un puturos.Harnicia si profesionalismul nu sta in faptul ca-ti dai de facut mai mult decat poti "duce".Si nu este o rusine ca ai niste limite.
Rezonez cu acest sezon mai mult decât cu celelalte. Într-o lume a productivității, timpul cu noi poate deveni un lux pe care credem că nu ni-l putem permite, din varii motive. Lecția cea mai importantă este: să fii, nu să faci. Mulțumim dragilor pentru toată informația și cunoașterea împărtășită. 🤗
Ma bucur ca era "heirup-ului" incet,incet sfarseste.Sper sa-mi pot educa copilul diferit de cum am fost noi crescuti in gandirea toxica cum ca daca te si odihnesti esti un puturos.Harnicia si profesionalismul nu sta in faptul ca-ti dai de facut mai mult decat poti "duce".Si nu este o rusine ca ai niste limite.
urmaresc si Huberman, insa nici una din serie lui nu a avut asa impact precum clipul asta in care ai defalcat aceleasi dileme pe in limba mea materna 🇷🇴 Keep up the good work! /Relaxation.😅 We need you sound and healthy as much as we need your podcast. mulțumim Paul! 🫂🙏😊
Trebuie să discutați personalizat ,nu toți își permit să-și ia vacanță un an .Majoritatea sunt nevoiți să muncească pentru a supraviețui, adesea în locuri nepotrivite, unde nu-si doresc .
Autoreflectia si introspectia este foarte importanta tocmai ca sa venim in relatia cu ceilalti mai autentici, mai echilibrati si mai deschisi. Paul, daca nu ai luat in considerare deja, iti recomand inceperea unui proces terapeutic, pentru a explora tot ceea ce povestesti aici. Din pacate, uneori munca cu noi ne poate aduce intr-un punct egocentrist si sa devenim prea absorbiti de sine. Impresia mea este ca si dinamica din echipa incurajeaza cumva urcarea ta pe un piedestal care nu cred ca ajuta nicicum ci poate intari anumite patternuri comportamentale si relationale. Recunosc ca si, din cauza aceasta, am renuntat o vreme sa mai ascult podecastul. Sper ca nu am deranjat cu aceasta parere. Succes in ceea ce faceti in continuare!
Paul, acest podcast a venit la timpul potrivit, de 3 luni am întrat și eu într-o pauză forțată pe fon de supraoboseală psihică și emoțională și cu greu pot exprima în cuvinte ce simt și ce trăiesc dar mă regăsesc absolut în tot ceea ce povestești tu despre trăiri și stări. Ceea ce ma afectează cel mai tare este starea de ostilitate față de cei din jur și refuzul corpului și a creierului de a ieși din casă, de a interacționa cu oamenii din jur.
Multumesc pt ca ai împărtășit experienta ta, e minunat când se normalizează trăirile pe care unii le experimentam. Sunt curioasa , dacă poti împărtăși în ce a constat refacerea ta? Poate câteva exemple, metode de refacere care ajuta organismul sa ajungă intr-o stare optima. Multumesc!
Recunosc multe din simptome...încerc să schimb ritmul, dar am senzatia ca step by step nu merge, doar o schimbare brusca poate efectiv să te scoată de pe roata hamsterului...
Salutare tuturor,un episod venit,pt mine,la momentul potrivit 🎉.Chiar dacă fac muncă de curățenie unde sunt foarte solicitată,am soț ,am2 copii ,un câine și o casă de îngrijit...unde și aici mă simt suprasolicitată.... Mulțumesc pt aceste deschideri care îmi sunt de ajutor împreună cu minunatele sfaturi.,🤗🤗
Sunt de acord cu aceste pauze ca fiind foarte sanatoase, dar totusi ma intreb, ar mai fi ajuns Paul Olnu ce este astazi fara acea perioada de push continuu?
Amuzant cum oamenii schimba ceva dupa ce relatia e terminata, sunt sigura ca 80% din acest break a fost din cauza sfrasirii relatie de 9 ani, asta a fost un big signal de a se opri. Trist pentru ca posibil aceea femeie a cerut asta de mult, si a fost nevoie sa sacrifice relatia ca el sa observe ca trebuie sa faca asta. Se intampla de multe ori, sa observam ca partenerul se schimba in momentul in care celalalt pleaca. Si cand zic se schimba ma refer ca tine cont de lucrurile cerute de fostul partener.
Buna! Tot respectul pentru ceea ce ai facut si continu-i sa faci invatand si din greseli !!! Aceasta serie o simt ca o reflexie importanta sub fraza " Cat ma costa o victorie in viata ? ". Mai precis , vizual , din semnul yin e yang , partea alba ( yang - victoria ,reusita ) cu bulina neagra ( ceea ce m-a costat) ..... asa cum este si reversul yin, in care poti intelege partea alba ( ceea ce am invatat si crescut ) din intuneric ( trauma). 1 nu este mereu 1 in conceptul de logica matematica oriental ( au un mod simplu de a zice in popor " 2+ 2 poate face si 4" .....). In acelasi timp astept sa aud cum o sa conturezi trinitatea Minte - Corp - Psyhe pentru ca , spre acest aspect cred ca te indrepti. Este de admirat ceea ce ai facut , faci si sigur o sa continui sa faci , pentru ca ai intrat in mintea si sufletul multor persoane ( cu background diferit , si acest aspect este o arta, in a creea un limbaj de comunicare particular) aducand multe semne de intrebare , reflexi si ...dorinta de a " schimba prin , crestere personala! Aceasta victorie ti-a adus "un cost " pe care ai stiut sa il transformi in o intregire , o lectie pozitiva chiar , din ceea ce ai invatat si trait. Acest aspect este de apreciat pentru ceea ce transmiti : " in orice victorie exista un cost dar din care putem invata ceva ". Fara bulina alba din yin si bulina neagra din yang nu cred ca ( parerea mea ) ca exista crestere, progres , cunoastere. Este cred , exact ceea ce ne transmiti tu prin aceasta serie , dupa ce ne-ai explicat in seriile anterioare cum sa intelegem intunericul din noi si sa gasim partea pozitiva (bulina alba) , acum ne arati costul victoriei , tinand cont si de corp ( fizic ii spui uneori) care uneste Mintea cu Psyhe . Din nou , toata stima si respect, pentru ceea ce faci , tu si echipa ta ( prietenii tai ) !!! PS. Cred ca aceasta serie va aduce si a se intelege cat este de importanta Inteligenta Emotionala in viata noastra , punct inca vulnerabil in Romania dar...si in afara tarii , cat de cat , azi cand " cultul nemultumirii" sau "nu sunt destul" isi spune cuvantul din ce in ce mai mult. Si cum este unica Inteligenza care poate creste , intuiesc ca , va continua sa faca parte din tine acest scop si sa il transmiti mai departe. Spor la treaba , atent la semnalele Corpului si a gasirii echilibrului intre Minte si Psyhe
Doamne Paul e extraordinar acest sezon 10, am reusit si eu intr-un final sa ajung la el, ma bucur ca am ocazia asta si ma regasesc in multe lucruri. De asemenea consider ca a fost un lucru wow sa lucrez cu voi m-as bucura sa mai am oportunitatea aceasta. Ba mai mult ma bucur ca v-am cunoscut personal!
Salut,bine ai revenit Paul, îmi pare tare rău că trebuie să ți spun că fără tine (din păcate) treaba pe aici nu a mai avut profesionalismul, eficiența, nivelul la care era înainte să te odihnești...spun asta ptr că nu a mai fost prezentarea pe care o faci tu,cu slide uri în timp ce vorbești, capacitatea (ta)de a sintetiza a fost spre zero, îmbinarea părții teoretice cu exemplele practice, referințele (cărți, materiale)au cam lipsit....eu sunt odihnit și tolerant (într un final),dar nu am putut să mai urmăresc podcastul,nu în ultimul rând și subiectele alese au fost anoste,aride,care se refereau doar la activitatea în organizații care nu reprezintă totul în știința asta...deci BINE AI REVENIT DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE
Am conștientizat de ceva timp epuizarea emoțională și durerile fizice care vin la pachet cu stresul cronic, dar (fiind pe modul de supraviețuire) nu-mi permit o pauză. Fac sport și am grijă ce mănânc. La partea cu somnul și interacțiunea socială stau destul de rău. Nu știu cum altfel aș putea să fac față la ce se întâmplă.
Absolut adevarat. Am trecut si inca ma recuperez dupa o viata in stres pe toate planurile. Bucuroasa ca sunt aici si apreciez fiecare rasarit si apus. Merci MULT Paul. Pauza de nevoie, in ceasul al 12 Lea, e o sansa unica la Trezire. Trimit energie buna, vindecatoare. Take care
Reamintind vorbele tale din episodul trecut: daca u treci/ai trecut prin asta deși știai toată teoria, predai materiale etc....ce așteptări sa avem noi învățăceii care abia le auzim apoi sa le mai și înțelegem și apoi să le aplicam....🤪
