O zi de Paşti absurd în Bucureşti,
nevroze ce apar de nicăierea,
miresme dulci şi zvonuri nefireşti
şi-ntâi că nu mai vine Învierea.
Nici n-ar avea la cine mai veni,
când nici un duh la cer nu se mai duce
şi, iată, a rămas, în plină zi,
Isus Hristos, definitiv pe cruce.
Ce-nseamnă Înviere pentru noi
cand nici de moarte nu suntem în stare
şi ne ferim de boli şi de război,
ca să trăim cu lăcomie mare?
O zi de Paşti, aproape trivial,
cu chefuri monstre şi mâncare multă,
cu niste spovediri de carnaval
şi rugăciuni cu aer de insultă.
Nevroze şi miresme peste tot,
îngenunchieri cu nici un fel de vrere,
sărmanii simt şi spun că nu mai pot
şi, vai, tot lor răbdare li se cere.
Mai trec pe străzi copii iconoclaşti,
printre smeriţii falsurilor vane
şi totuşi cei mai buni agenţi de Paşti
sunt ei, răniţi în cioburi de icoane.
Şi chiar în ei, în cei ce nu-nţeleg
şi-l neagă întruparea din vitrine,
Isus Hristos va învia întreg
dispreţuind elanuri cabotine.
Festin măcelăresc, nimica sfânt,
un aer de minciună se degajă
şi pe perete, de atâta vânt,
foşneşte calendarul ca o coajă.
O zi de Paşti în Bucureştiul mort,
săracă, trivială primăvară,
primim o înviere de import
de la acei ce-ntâi ne şi omoară.
("Meserie mizerabilă sufletul", 2000)
• OMENIREA A FOST SAL...
-Video Upload powered by www.TunesToTub...
10 сен 2024
