Capitolul 11
Esenţa adevăratei umilinţe
(19 ianuarie 1842)
Auzind cuvintele de laudă ale lui Abedam, Kisehel i-a aruncat o
privire melancolică şi a încercat să spună ceva, dar Abedam i-a luat-o
înainte:
„Kisehel, ţi-am citit deja în inimă ce doreşti să-Mi spui şi să Mă
întrebi.
Ai vrea să rămâi cel din urmă. Nu doreşti să fii şeful celorlalţi, ci ai
prefera mai degrabă să fii condus de ei.
Aceasta este aspiraţia ta: să fii condus de alţii, nu să conduci; să
asculţi ordinele altora, nu să dai ordine.
Ai prefera să fii ultimul, nu primul între slujitorii Mei, dar să ai
suficientă putere pentru a-i servi pe toţi. Simultan, ai dori să fii cel mai slab,
pentru a nu fi privilegiat înaintea altora.
Eu însă doresc să întăresc prin aceste cuvinte ceea ce ţi-am spus
deja, căci abia acum ai devenit în faţa Mea un om cu adevărat vrednic. -
Într-adevăr, aceasta este în faţa Mea calitatea supremă: cine doreşte să fie
cel mai prejos este pentru Mine cel mai mare, căci nu puteţi fi cu adevărat
mari în faţa Mea decât dacă sunteţi cu adevărat smeriţi.
Tu eşti cu adevărat umil, iar - în marea ta iubire faţă de Mine -
doreşti să fii ultimul în faţa fraţilor şi copiilor tăi. Fără să respingi în inima
ta cuvintele sublime ale lui Sethlahem, tu le-ai dat viaţă prin iubirea ta
activă faţă de Mine. De aceea, tu eşti şi rămâi primul între cei aleşi!
Căci ei nu au nevoie de un conducător în ceea ce priveşte
înţelepciunea, fiind din plin înzestraţi cu ea. Nu au nevoie de un conducător
nici în ceea ce priveşte iubirea, căci au inimile suficient de trezite pentru a
Mă iubi mai presus de orice. Nu au nevoie de un conducător în ceea ce
priveşte puterea, căci au primit-o de la Mine, la fel cum ai primit-o şi tu.
De asemenea, nu au nevoie de un conducător din perspectiva
autorităţii, căci v-am înzestrat pe toţi cu această virtute în egală măsură. Şi
nu au nevoie de un conducător în ceea ce priveşte graţia Mea, căci cu toţii
aţi fost aleşi de Mine pentru aceeaşi misiune.
Au însă nevoie de un conducător în ceea ce priveşte umilinţa
constantă! Orice om poate primi de la Mine totul şi se poate aproviziona
din depozitul Meu infinit cu tot ceea ce îşi doreşte. Mai presus de orice,
poate iubi oricât de mult doreşte. Se poate întări prin credinţă atât de mult
încât să mute munţii din loc prin simpla sa voinţă. Îşi poate întări atât de
mult voinţa încât mii de oameni să-i urmeze cuvintele. Puterea cuvântului
său poate creşte atât de mult încât toată lumea să îl asculte orbeşte. Nu la
fel stau însă lucrurile în ceea ce priveşte umilinţa, care este proprietatea
personală a fiecărui om în parte.
Eu nu pot dărui această calitate nimănui. Tot ce pot face este să vă
vorbesc despre ea şi să sper că îmi veţi asculta cuvintele. Acesta este
singurul câmp în care doresc să culeg recolta fără să fi semănat personal
nici o sămânţă.
Umilinţa este unicul lucru pe care Mi-l puteţi dărui fără să-l fi primit
deja de la Mine.
Adevărata şi suprema libertate a vieţii (şi implicit viaţa perfectă)
constă în adevărata umilinţă. Prin ea vă puteţi apropia nu numai de Mine, ci
şi de sfinţenia inviolabilă a Divinităţii Mele. Cu adevărat, umilinţa este
înţelepciunea supremă a omului, cea mai înaltă formă de iubire şi puterea
absolută de care poate dispune el, în faţa omnipotenţei căreia întreaga
infinitate se cutremură.
Smerenia este esenţa ultimă a puterii Mele supreme. Întreaga creaţie
infinită s-a născut din această umilinţă.
Înţelegi acum, iubitul Meu Kisehel, de ce te-am numit conducătorul
celorlalţi?
Inima ta este cu desăvârşire dăruită Mie şi de o smerenie
impecabilă.
Aceasta este singura virtute care le lipseşte, într-o măsură mai mare
sau mai mică, fraţilor tăi aleşi.
Dacă nu vor avea grijă să cultive această putere supremă astfel încât
să predomine asupra tuturor celorlalte virtuţi, toate calităţile pe care pe care
le-au primit de la Mine pot fi pervertite, conducând la pierzanie, şi nu la
binecuvântare.
În clipa aceasta, ea este cu siguranţă calitatea ta cea mai importantă.
De aceea, tu trebuie să fii pentru ceilalţi un exemplu viu şi un ghid de
urmat, dacă doresc să devină o binecuvântare pentru acest pământ, atât de
oprimat de străvechiul blestem al şarpelui orgoliului şi falsităţii.
Adevăr vă spun vouă, tuturor: urmaţi fără întârziere exemplul lui
Kisehel. În caz contrar, veţi aduce pe acest pământ nu binecuvântare, ci
încă şi mai multă nefericire şi durere decât cele care există la ora actuală.
Meditaţi profund asupra cuvintelor Mele şi procedaţi în consecinţă,
căci altfel veţi cădea, trăgându-i după voi şi pe cei pentru care ar fi trebuit
să fiţi o binecuvântare.
Urmăriţi să înţelegeţi aceste cuvinte! Amin”.
11 окт 2024
