1. Mi-ai spus că fără a tale şoapte Mi-apune ceru-n asfinţit, Când stele plâng ascunse-n noapte Al zorilor cânt nerostit. Mi-ai spus că fără a Ta nădejde, Sunt ca un şoim rătăcitor Ce ţărmul gloriei îl vede, Dar rănile din piept îl dor. R: Pribeag prin munţii de întristări Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor, La Tine plângând 'nainte Ţi-am căzut Şi te-am rugat să-mi fi Al vieţii mele scut şi bun mântuitor. 2. Mi-ai spus că fără a Ta iubire Mi-e sufletul un jar nestins, Când flăcări vii din nemurire Cu ură vânturi reci l-au stins. Mi-ai spus că fără a Ta speranţă Al inimii catarg mi-e frânt, Când vin furtuni de suferinţă Şi-n barca vieţii nu e cânt. 3. Ţi-am spus că Tu-mi eşti dimineaţa Pe cerul rănilor din piept, Şi-mi risipeşte-n lacrimi ceaţa Când mângâierea o aştept. O, Doamne dragostea-Ţi mi-e focul Speranţa e catargul meu, Nădejdea-i aripa şi cântul Ce-L poartă-n el pe Dumnezeu.
