Deplasarea din acea zi decurse la fel ca în ziua precedentă. Petrecură noaptea într-un ţinut nisipos, dezolant, iar în amiaza următoare ajunseră la Fuente gemela.
Cum s-a mai spus, locul acesta îşi trăgea numele din faptul că două şuvoaie, izvorând foarte aproape unul de altul, se reuneau apoi într-o singură matcă. Era deci aşa-numitul „izvor geamăn” ale cărui ape, după ce străbăteau o distanţă apreciabilă, formau pârâul ce se vărsa într-un lac de o minunată limpezime. Lacul, aproape circular, avea un diametru de vreo mie de paşi.
Eroii noştri constatară că, deplasându-se pe direcţia nord-vest, se apropiaseră cu câteva grade de ecuator, căci împrejurimile lacului se bucurau de o vegetaţie aproape tropicală. Malurile parcă erau tivite cu trestie de tacuaras atingând până la zece metri înălţime. Apoi se întindea o pădure de dafini printre care, din loc în loc, răsăreau arbori de cribo. Existau şi palmieri de Caranday, iar ceva mai încolo, unde pământul era mai puţin umed, se profilau siluete fantastice de aloe, înalte cât copacii din preajma lor. Iarba, extrem de deasă, ajungea până la burta calului. Rămurişul arborilor foia de păsări variate, în special colibri. Jos, în iarbă, se vedeau urme de patrupede şi nu trebuia decât să te apropii de lac ca să-ţi dai seama că e plin de peşti.
Aici n-o să mâncăm numai peşte, spuse Geronimo, descoperind urmele unui cerb. Poate împuşcăm şi niscai vânat de soi.
Urmele astea dovedesc că ne aflăm la limita deşertului, observă Tata Jaguar. Cerbul nu se avântă prea adânc în pustiu. Ceea ce înseamnă, pe de altă pante, că trebuie să fim prudenţi, pentru că acolo unde există asemenea vânat, e de presupus că există şi animale de pradă. De care fireşte, noi, ăştia, nu ne prea temem, adăugă el zâmbind. De la Buenos Aires până aici nu mi-a mai ieşit, în cale nici un jaguar… Cât priveşte jaguarul din arenă, acela era un băieţaş fricos.
Scoaseră şeile de pe cai şi îi lăsară să pască. Se împărţiră apoi în două echipe, una mai numeroasă, căreia îi revenea sarcina pescuitului şi alta mai restrânsă, în frunte cu Tata Jaguar, care porni în căutarea depozitului secret al rebelilor. Vegetaţia luxuriantă le uşură cercetările şi aceasta prin contrast, fiindcă pe locul depozitului nu creştea nimic. Se orientară deci imediat, deşi oaza era cu mult mai întinsă decât celelalte două unde poposiseră până atunci. Pătrunseră în depozit la fel ca în cele anterioare, îl goliră şi astupară groapa la loc.
Astfel numărul depozitelor lichidate se ridicase la trei. Strânseseră atâtea arme şi muniţii, încât transportul lor implica serioase greutăţi. Era într-adevăr mult pentru bieţii cai, care purtau în spinare şi pe călăreţi. În cazul cel mai bun, ritmul deplasării trebuia încetinit.
Grupul de pescari obţinu o recoltă bogată, dar nu opri decât peştii cei mai mari şi mai gustoşi. Ceilalţi, contându-se şi pe alt vânat, fură aruncaţi înapoi în apă.
10 сен 2024
