Alina Albert vorbeste despre inutilitatea obiectelor oculte si importanta obiectelor sacre.
"Cel mai bun talisman este o fapta buna!"- Alina Albert
Întâlnire peste timp. Am să vă istorisesc cum am visat eu Medalia Sfântului Benedict. Vă mărturisesc faptul că nu am o foarte bună memorie vizuală, iar obiectele (chiar şi cele de cult) nu mă atrag absolut deloc.După cum ştiţi deja, visele mele nu sunt simple vise, ele se concretizează în „viziuni”. Era undeva între orele 21-22,seară geroasă de februarie. Corpul îmi era cumva rigidiar eu simţeam în apropierea mea o prezenţă nefastă. Tot mai aproape şi tot mai nefastă. Am cerut ajutor, în gând...şi ajutorul nu a întârziat să apară. Undeva, sus, se distingea silueta unui călugăr care ţinea în mănă un fel de sceptru. Mi-a pus în faţa ochilor o medalie şi mi-a spus să repet după el o rugăciune. Rugăciunea era greoaie, în limba latină. M-am rugat mult, dar cuvintele îmi veneau atât de limpede în minte, de parcă le-aş fi studiat o viaţă întreagă. Pe măsură ce rosteam aceste rugăciuni, prezenţa aceea greoaie şi malefică se îndepărta şi îşi pierdea,cumva, densitatea. Treptat, a dispărut. A dispărut şi călugărul.Din toată rugăciunea aceea interminabilă, mi-au rămas în minte cuvintele „Vade retro, Satana!” Povestea nu se termină aici. Două zile mai târziu, o femeie pe care n-o văzusem niciodată, dar pe care o cunoşteam parcă de când lumea, mi-a dăruit o cruce pe care era gravată medalia Sfântului Benedict. La acea vreme eu nu eram catolică şi nici nu cred că am perceput vreodată, în mod conştient, această medalie. Cu alte cuvinte, n-o mai văzusem niciodată. Sau dacă am văzut-o, nu mi-a atras atenţia. Am recunoscut medalia din vis, abia după ce am privit crucea dăruită de această femeie. Am căutat pe internet informaţii despre ea. Aşa am aflat că este una dintre cele mai puternice rugăciuni catolice. O rugăciune de protecţie împotriva ispitelor, vrăjilor şi a demonilor.“
Fragment O călătorie dincolo de moarte
4 окт 2024
