Cei doi bărbați care zăceau scorojiți în soarele necruțător al deșertului stăteau atât de nemișcați încât abia dacă mai păreau în viață. Mai devreme, se auziseră explozii asurzitoare în depărtare, iar unul dintre ei era plin de sânge. Deși fuseseră dușmani, unul îl ținea pe celălalt de mână, în timp ce viața se scurgea din el cu fiecare picătură de sânge. Se uitară unul la altul pentru ultima dată și apoi rănitul își dădu ultima suflare și muri, exact când în apropiere se auzi sunetul spart al unei arme de foc. Supraviețuitorul se uită cu ochi mari și îngroziți atunci când bărbatul care trăsese cu arma apăru din spatele lor, parcă din neant, ca și cum ar fi căzut din cer, ca un înger răzbunător.
- Tăiat... și print! se auzi o voce spărgând liniștea și, în câteva secunde, totul se animă: un grup de oameni cu aparate de filmat și echipamente intră în scenă, mortul se ridică în picioare, cu sângele șiroindu-i pe gât, iar un asistent de producție alergă spre el, cu o băutură rece, pe care acesta o dădu pe gât cu recunoștință. Bărbatul care îl ținuse de mână o clipă mai înainte plecă de pe platou pentru a-și lua ceva de mâncare, de îndată ce auzise că filmările din acea zi se terminaseră.
Peste douăzeci de oameni vorbeau, strigau și râdeau, iar o femeie înaltă și blondă, îmbrăcată în pantaloni scurți din denim, tăiați și zdrențuiți, cu teniși înalți și cu un tricou bărbătesc ponosit, vorbea cu un cameraman, arborând un zâmbet imens pe chip. În ciuda tenului alb, era acum bronzată după timpul petrecut în soare, iar o claie de păr blond, lung și nepieptănat îi încununa capul. Un moment mai târziu, și-l împleti într-o coadă dezordonată și se servi cu o sticlă de apă rece ca gheața pe care i-o dădu cineva. În apropiere se zărea un camion imens de catering, iar un fotograf imortaliza actorii care părăseau platoul. În film jucau patru dintre cele mai mari staruri de la Hollywood, lucru obișnuit pentru peliculele ei.
- Va fi cea mai bună scenă din film, îl asigură blonda pe cameramanul-șef, în timp ce oamenii veneau și plecau, punând la punct ultimele detalii cu ea, iar tehnicianul de sunet confirmă că și el era mulțumit de scenă.
Totul mersese ca pe roate. Omul nisipurilor avea să fie cel mai bun film al ei.
Turnau noul ei film, siguri că va fi un succes imediat, ca toate celelalte pe care le făcuse Tallie Jones. Filmele ei erau aur pur pentru box-office. Fusese nominalizată pentru două premii Oscar și șase Globuri de Aur. Pe biroul ei, se aflau două Globuri de Aur, dar nici un Oscar. Peliculele ei aveau un succes enorm, pentru că includeau atât acel tip de acțiune intensă pe care o căutau bărbații, destul de multă violență pentru a le răspunde setei lor de sânge fără a o exploata excesiv, cât și sensibilitatea și analiza emoțională care făceau ca filmele ei să placă femeilor. Oferea ce era mai bun din ambele lumi. Tallie poseda atingerea lui Midas. La treizeci și nouă de ani, regiza filme de șaptesprezece ani și nu avusese deocamdată nici un eșec.
Pe platou se simțea deja mirosul victoriei, iar Tallie părea fericită în timp ce se îndrepta spre rulota care îi servea de birou în acea locație, cu o copie îndoită a scenariului la subraț. Aceasta includea toate modificările pe care le făcuseră scenariștii cu o noapte înainte. Tallie șlefuia și finisa mereu câte ceva, era o perfecționistă, iar oamenii care lucrau cu ea o acuzau că e prea minuțioasă, dar merita efortul. Își deschise telefonul BlackBerry, în timp ce intra în rulota cu aer condiționat, și văzu că avea două mesaje de la fiica ei, care era boboc la un colegiu de la NYU, în New York, studiind pentru a intra la drept. Maxine, sau Max, după cum îi spuneau, nu era deloc interesată de o carieră în cinematografie, ci doar de drept. Dorea să fie avocat ca bunicul ei, tatăl lui Tallie, Sam Jones. Acesta era eroul lui Tallie și al lui Max, iar ele erau singurele femei din viața lui. Mama lui Tallie murise de leucemie când Tallie era la liceu, iar tatăl ei o sprijinise în tot ceea ce făcuse. Tallie îl luase cu ea la Oscar, să o însoțească, când fusese nominalizată, iar el era teribil de mândru și de protector față de ea.
#daniellesteel #tradarea #steel #danielle
12 июл 2024
