NOTĂ: Când am realizat clipul, versurile mi s-au dat sub numele unui alt autor, respectiv Rudyard Kipling. În alte variante de pe internet, aceeași poezie apare ca fiind scrisă de un poet norvegian. Adevăratul autor se pare că este poetul și deținutul politic -
TRAIAN DORZ (1914-1989). Voi lăsa mai jos un fragment dintr-o carte a lui Ioan Tiberiu Vișan, „Sub privirile sfinților zilei”, care lămurește lucrurile:
„Era în jurul anului 1980. Un fost coleg de facultate, Pr. Vasile Fluieraș, paroh în cartierul Mănăștur din orașul Cluj-Napoca, m-a invitat să-l însoțesc într-o vizită la un bolnav. Fost student la medicină, acest om întâmpinase, în ultimul an de studii, o răsturnare teribilă a destinului și a ființei sale: poliomielita! care l-a strivit sub aripa sa fatidică. Paralizia îi repartizase, sărmanului intelectual, doar capul, luând în stăpânire restul organismului. O călugăriță ce cunoscuse exilul din viața monahală, pentru ca mănăstirea în care trăise a fost desfințată abuziv, a găsit aici șansa unică de a practica, prin jertfă de sine, credința creștină. S-a căsătorit cu acest condamnat pe viață, pentru a-l putea sluji și, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douăzeci și șapte de ani a avut parte de această misiune... La căpătâiul lui am aflat - printre multe altele - că această minunată poezie ce începe cu versurile: „Învață de la ape să ai statorinic drum / Învață de la flăcări că toate-s numai scrum...” și încheie cu versurile „Ia seama, fiu al jertfei, prin lume care treci, / Să-nveți din tot ce piere - cum să trăiești în veci”, nu era din lirica norvegiană, ci era scrisă de un român anonim. Acel drept-credincios poet, refuzând refuzând orice compromis cu regimul trecut, și-a parcurs, la rându-i, viața, aidoma sfinților. Dacă îmi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz și făcea parte din Oastea Domnului.”
Recitare: Lucian Dumbravă
Muzica: Kevin MacLeod
Imagini: Internet, Black Mirror
19 янв 2017