Minunată melodie dedicată țăranului român cu toată simplitatea și originalitatea lui. Mulțumiri poetului Adrian Păunescu și Mădălinei Amin pentru muzică și interpretare...
În oamenii de pe aici e Dumnezeu, pesemne Când ei în curţi cu paşii mici aduc în case lemne Şi e o linişte de rai în gestul lor de-o viaţă În care dau nutreţ la cai şi oile-şi răsfaţă Dar mai ales în tot ce fac e semn că nu li-i frică Un suflet clar din trup opac la ceruri se ridică R: Şi uneori, la focul mic Din casa lor sărmană Isus, înduioşat un pic Coboară din icoană O capră și-a zdrobit un corn sărind pe ușa spartă Desenul fumului din horn e operă de artă Şi-n toate şipcile din gard un clopot mai tresare Când vreascurile-n braţe ard cu-o mistică ardoare Ninsorile nici nu mai cad în viscoliri cu vaier Scânteietorul lor răsad pluteşte blând în aer Respiră-n toate un mister ce satul îl îndrumă Trei sferturi să se afle-n cer şi doar un sfert în humă Şi nu se ştie - sunt ţărani sau îngeri sunt, pesemne Cei care de atâţia ani aduc în case lemne Şi suflă-n focul lor mereu, sporindu-le nădejdea Să-i fie cald lui Dumnezeu, aflat în toţi aceştia
