Urania Cremene, despre cum eviti refuzurile copilului 

E un pic amuzant, scuzati-ma, stiu ca nu asta simtiti in acele momente, am trecut si eu prin asta. La mine a functionat sa-l fac sa spuna "da" . Adica puneam toate intrebarile la modul in care sa-mi raspunda invers, cu da. Si ii spuneam Vrei sa-ti arat ca spui "da" si " vreau" ? Spunea nu, spuneam Bineeee, o sa-ti arat Si in parc intrebam Nu-i asa ca nu mai stam in parc ? Si el spunea Ba da, mai vreau ! Ha ha ha , te-am facut sa spui da si vreau. Si ma jucam apoi cu cuvintele si el venea singur dupa mine ca voia sa participe la noua joaca. Imi amintesc ceva care-l amuza si-acum. Ii spuneam ca are 6 picioare si daca vrea ii demonstrez. Ii puneam chiloteii si numaram... picioarele: Rar, lent : unuuu, dooooi, apoi ciorapi lungi sau sosete si continuam: treeeeei, , patruuu, apoi pantalonii si ajungeam la 5 si 6. Si ii comunicam apoi cu ochi ghidusi ca are 6 picioare si el ma privea mereu amuzat si fascinat de povestile astea ad-hoc si il binedispunea foarte tare. Ne trebuie rabdare si creativitate. Cu pacalitul nu tine mult si invata sa faca la fel sau sa nu aiba incredere. Vrajiti- o cu ...dvs. Sigur e magie in fiecare dintre noi. Apoi era dispus sa ma asculte de ce e bine sa plecam din parc la ora potrivita, de ce e bine sa ... si sa.... Pentru ca ma placea pe mine, eram amuzanta si !!! interesanta si stiam atatea lucruri . 😊🌷🌷🌷

@@danag514 multumesc pentru raspuns!