Vineri a nins liniștit pe sus, fără vânt, deci risc minim să se formeze plăci de vânt. Sâmbătă am spart gheața pe văii, după o luna destul de frustrantă pe dealuri și păduri...Am urcat pe la ora 12-13 pe sus exact când s-a spart puțin plafonul lăsând loc unui peisaj ireal... Cum ora era tărzie pentru un Cerb sau Morar...Valea Urlătorii era clar cea mai bună opțiune. Am dat-o la vale spre Piatra Arsă pe o pudră de vis, rece și uniform distribuită. În capul Urlătorii treaba s-a complicat puțin, un vânt turbat începuse, din fericire de puțin timp, așa că nu avusese timp să își facă treaba murdară și să creeze ,,plăci de vânt,, mortale. Pe vale o pudră îndesată, dar fără consistență de placa, face ca fiecare viraj să fie un deliciu...Erau însă zone cu zăpadă mare, cred peste 1.5m...unde am avut ceva emoții. Sub brâna lui Răducu o avalanșă de tip ,,sluff,, cursă de pe versant cu câteva ore înainte îmi dă ceva emoții, dar cunoscând foarte bine topografia văii cam știu unde este safe și unde nu, așa că îi dau gaz în zonele sensibile și opresc acolo unde știu că sunt ferit de curgerile posibile de zăpadă.
Pe la 1500m intrăm într-o ceață groasă, dar cu puțin noroc și cu ajutorul gps-ului reușesc să depistez locul unde trebuie traversat, deasupra săritori. Vălcele din Jepii Mari (Schill) au fost foarte bune, pudră rece, cu o bază tare, chiar dacă uneori mai denivelată datorită avalanșelor vechi curse.
Am coborât pe schiuri până la intersecția cu Valea Comorilor, ceva pe la cota 1100m, au fost cam 1000m diferență de nivel pe o pudră de vis... dăruită de Zamolxe oamenilor-lupi care cred în el
10 фев 2013
