Oana Moraru, ai fost atat de diplomata in dezacordul pe care l-ai avut in legatura cu luatul in brate in orice moment al copilului. Copiii cand plang, indiferent de motivul lor, au nevoie sa fie iubiti, sa fie compatimiti, sa fie luati in brate, sa fie imbratisati..etc Educatia se face cu fermitate si iubire, blandete, compasiune....
Da, este Geniala Oana! Permanent intrerupta, contrazisa, aprobata🤦 Are asa un calm si o liniste dar si o siguranta de "om batran si experimentat" care nu mai are nevoie sa demonstreze ci participa cu simplitate. Multumim!
Sincer nu o cunosc pe invitata si nici nu ma intereseaza pt ca nu rezonez cu ea, insa Oana este la inaltime ca de obicei. Totusi ma contrariaza maxim anumite idei ale ei, mai degraba din secolul trecut. Lasand asta la o parte ca sa o ascult pt Oana tolerez orice invitat…
Nu imi place aceasta emisiune, o ADOR, abia astept sa apara un nou episod! Are atat de mult sens tot ce povestiti, invatam atat de multe! Va multumim din suflet pentru ea!!! E ca o gura de aer fata de toate mesajele pe care le primim din toate partile si tot ce vedem in jur. E atat de relaxant sa auzi toate motivele si cauzele din spatele unor comportamente si alegeri! Foare misto si invitata de astazi!!!! ❤ Mi-ar placea o emisiune in care se exemplifica foarte mult cum sa vorbim pe limbajul copiilor, asa cum explica Oana ca a facut cu fiica ei cu desenele pe pereti. Mi-ar placea sa aflu si altfel de metode de genul acesta.
Un alt episod pe care l-am ascultat cu urechile ciulite. Realizez ca am putea fi departe, poate cu cateva trepte mai sus, daca scoala romaneasca ar intelege ca este absolut necesar sa investeasca in educatie apeland la oameni care au o astfel de viziune asupra educatiei si a tot ceea ce transcede acesteia. Fara psihologi pasionati de meseria lor, fara cadre didactice care frecvent se autoevalueaza si continua sa ramana deschise procesului de invatare ...totul se deruleaza in pasi de melc. Ma bucur insa, ca prin intermediul podcastului "Parinti cuMinti" avem acces la informatii atat de valoroase.
foarte interesante toate podcasturile dvs. Mi ar placea tare mult sa abordati si tema- copiii hipersensibili si cum sa procedam sa nu i facem dependenti de noi. Multumesc
La 22:27 invitata bate campii grav, si mai pare si sigura pe ce spune, fara niciun argument din atata si atatea informatii de actualitate! Foarte buna intervenia Oanei, cu privire la faptul ca bebelusii nu au resursele de a se auto liniști.
Mulțumesc pentru prețioasele informații! Dacă imi permiteți, într-un viitor podcast, poate ar fi utile anumite sfaturi despre cum să gestionăm situația în care propriul copil ne este elev.
Mulțumesc mult pentru informatii! Acea sperietura, acel "hi" il detest, mama inca il face cu nepotii, copiii mei, si ma trezesc si eu aplicandu-l si regretand imediat..desi ii atrag si ei atentie des. Stie ca nu e bine dar cum sa dispara daca nu lucreaza la asta. Ce voiam sa spun referitor la anxietate, mi-am dat seama singura ca sunt o persoana foarte anxioasa. Ma trec sudorile la propriu in diferite situatii. Pe bunicii mei, vorbind acum din partea mamei, nu i-au interesat daca face scoala mama, iar la randul ei, a pus o incredibila presiune pe mine. Nu exista sa merg cu lectia neinvatata sau nefăcuta. Parca impietresc cand imi amintesc pana si figura ei, ani si ani in stres, acum sunt o fire foarte stresata desi ma descurc cu brio in final, ma scot singura la liman mai tot timpul....ce este in interiorul meu e haos. Mentionez ca nu am fost cun copil de 10 pe linie, aveam note bune dar imi amintesc ca i-am spus mamei ca eu nu vreau note maxima, cred ca am reusit singura sa setez niste limite de a nu o lua pe campie din cauza stresului. Nu vreau sa o judec, asa a stiut ea, dar eu am ramas acum la 30+ inca cu acele amintiri si stres, anxietate. Eu imi doresc sa ii invat pe copiii mei, cand vor creste, stresul benefic si ma tot intreb oare sunt capabila sa ii invat ceva ce nu stiu!? Temeri, ganduri..cred ca solutia, cheia este continua invatare despre parenting..mulțumesc mult pe aceasta cale pentru toate informatiile din podcasturile voastre, sunt pansament si treziri la realitate, adevarate incurajari. Sunt recunoscătoare! ❤
Sa servesti pe cineva, este o munca de jos. Vrei nu vrei, ierarhic vorbind pe scara sociala, sa fii servitor e undeva la baza piramidei. Doamnele nu au jigjit cu nimic. Si eu am lucrat ca ospatar si un neica nimeni, vai steaua lui, s-a gandit sa imi scuipe samburii de masline in palma pentru ca nu i-am dat o farfurie speciala pentru ei. Asta mi se pare o meserie la care, vrei nu vrei, esti expus la astfel de domni care te vad sclav, nu ospatar. Munca nu e rusinoasa in general si cred ca avem cu toti, foarte multe de invatat, daca vrem sa nu ne defectam copiii, rau de tot!
Mulțumesc pt acest Podcast 🙏👍 La cat mai multe mai ales pe grupe de vârste sau unde as putea găsii informații valoroase pe grupe de vârstă?Să vorbesc pe limba copilul 0-3 ani mi se pare încă imposibil fiind la primul copil😢
Oana te admir pt podcasturile /sfaturile care ni le oferi noua părinților. Eu mama de băiat de 7 ani clasa 0. As vrea sa știu mai multe despre aceasta generație cu ce se confrunta, ce provocării au și cum le putem fi alături chiar și atunci când mai primesc sesizării din partea altor părinții vis a vis de atitudinea copilului meu din clasa ( neatent,cu capu în nor , ori agitat și întra în jocuri " sălbatice " care ii stârnesc curiozitatea . Doar ca se lase cu mici accidente...ce ar trebui sa I spun? Pt ca e dezordonat și cu capu în norii (pierde lucruri din penar, căciulile) ce și cum l as putea ajuta .? Nu Îmi place sa aud ca a tachinat pe careva ,dar nici el sa fie cel tachinat ...nu este un copil cooperant asupra celor întâmplate la scoala motiv pt care îmi e greu sa îl cunosc în acele circumstanțe. Ma simt depășită. Nu vreau sa cad în extrema criticii și sa I stârnesc lui sentimente negative. Dar când vad ca de mâncat nu mănâncă , de ce a fost în clasa el nu știe...de lucrurile lipsite din penar el nu știe! Pana când durează perioada aceasta în care el e în lumea lui.
o scoala privata unde copiii sunt slabi pregatiti cognitiv, dar zona emotionala ok, copiii incurajati, fara competitie, unde se dezvolta si alte valori morale la copii, etc sau o scoala de stat?
Eu ii accept eventualele eșecuri, il iubesc indiferent de rezultate sau situații. In mare parte, reușesc. E important sa am un copil echilibrat emoțional, decât un copil bun la toate
Pfuuu, ce ati dat cu parintii de pamant! Din punctul meu de vedere, tot ce se intampla e normal, ptr ca este rezultatul a zeci de alte evenimente, care duc in acel punct. De ce parintii care au trait un razboi sunt scuzati si astia din ziua de azi care traiesc alt fel de razboi, nu fac nimic bine? Tot ce se intampla, trebuie sa se intample, ptr ca noi traim intr-un sistem, iar iesirwa din sistem te face singur.
Sper sa nu o mai invitați pe doamna asta. 😅 Copilul mic se ia în brate, și încă cum. E prima data când închid video și nu mai sunt interesata. Noroc ca a salvat Oana situația.
