Am scris cu lacrimi de cerneală
Am zis cu picături de vară,
Am plâns în pătura străbună
Am șters în suferinzi de lună.
În orbitor de strălucire
Și în căldura de culori
Ce cad în legături de lână
Doar clipe dispărute printre flori.
Sunt tot ce anotimpul îți aduce
Din noapte visul tot dispare-n zori
Culoare creangă-n mână să apuce
Umbrit-acum de norul fără de fiori.
Am râs, am plâns în așteptare
Și sunt răspunsurile de prisos
Ce cred, ce simt… fără valoare
Decât doar dacă poate fi-vai de folos.
Vă întrebați al cântului fereastră
Ce lasă doar lumina dulce să viseze
Să vă aducă în prag o dulce glastră
Mii de petale râd să nu conteze.
Sunt tot ce anotimpul îți aduce
Din noapte visul tot dispare-n zori
Culoare creangă-n mână să apuce
Umbrit-acum de norul fără de fiori.
O întrebare se strecoară-n rană
Printre viori și glasuri moi,
De ce să cânt dacă s-ar smulge
Iubirile smintiților din noi?
Sunt tot ce anotimpul îți aduce
Din noapte visul tot dispare-n zori
Culoare creangă-n mână să apuce
Umbrit-acum de norul fără de fiori.
În sensuri și-ntrebări alunec,
Nu știu poate că dac-ar curge ploi
În sunete hrănite doar de cântec
Fără răspunsuri și fără de noi.
21 окт 2024
