"Dacul" care i-a ajutat pe turci să cucerească Constantinopolul! 

nu are Sint din istoria de cls Vlll

Din păcate, voi sunteţi complet indoctrinaţi cu teoria continuitaţii daco-romane și nu cunoșteţi deloc datele din științele istoriei, care toate dovedesc că ungurii şi mai ales secuii aveau o legătură cu dacii! În documentul original numit "Regestrum Varadense" din Regatul Maghiar au găsit 711 denumiri de localităţi şi în jur de 2500 de nume de persoane, înregistrate între anii 1205 şi 1238, dar peste 80% sunt de origine maghiară, iar niciunul nu are origini româneşti! Specialiştii în toponomastică n-au găsit niciun nume sau denumire de localitate cu origini româneşti chiar începând din primele date scrise în latină din secolul al 11-lea, care să se poată explica măcar puţin din limba română! Sau, dacă ne uităm doar din istoria Transilvaniei, căutând în toate arhivele medievale, găsim foarte multe localităţi cu nume maghiare, dar în secolului 13-lea există deja 3 denumiri ale localităților care au origini româneşti! Ceea ce iarăşi nu vă spun istoricii români, că există în arhivele medievale primele date clare cu primii cneazi valahi stabiliţi în Transilvania începând din anii 1210 când regele Ungariei a dat un decret ca aceştia şă fie aşezaţi pe pământurile regale ale Ungariei! Papa Grigore al IX-lea i-a trimis o scrisoare prinţului Ungariei Béla al IV-lea, cerându-i „în numele lui Dumnezeu” să acorde azil „acelor săraci refugiați valahi” care doreau să scape de stăpânirea aspră a cumanilor! Maghiarii au ascultat şi le-au acordat azil vlahilor, iar primele trei grupuri de imigranți vlahi au intrat în Transilvania dinspre sud și au fost așezați sub proprii căpetenii, în raioanele Fogaras - Făgăraș, Hunyad- Huniad și Bánság - Banat, pe pășuni montane special desemnate, numite în actele regale drept „Silva Vlachorum", Pădurea Vlahilor. Acești imigranți vlahi, care au primit azil în Regatul Ungar, și alții care au urmat mai târziu, au devenit strămoșii românilor transilvăneni. Oficial au fost numiți Vlahi, din care numele maghiar Olah și numele german Valah a derivat, spre deosebire de rumelieni și de mai târziu români care nu au intrat în cercul cultural occidental, ci au rămas la est și la sud de Carpați sub influența bizantină și mai târziu slavă” evoluând în cele din urmă la sfârșitul secolului al 19-lea în România. În datele din 1247 noii refugiați vlahi au obținut permisiunea de a intra în raioanele Hátszeg - Haţeg și Máramaros - Maramureş din Transilvania. În 1253 Guillaume Rubruquis" trimisul francez în Bulgaria a descris imperiul lui Asen ca fiind "de la Dunăre până la Constantinopol, inclusiv Vlahia în Munții Balcanii de Jos." Prin urmare, Valahia mai exista la acea vreme şi în Balcani, dar sub dominație bulgară, în timp ce acei vlahi care au încercat să se deplaseze spre nord trecând Dunărea, au căzut sub stăpânirea cumanilor. În 1290 trei proprietari de pământ maghiari din raioanele transilvănene Hunyad și Fehér au primit permisiunea regelui András al III-lea de a aduce niște muncitori vlahi „de la sudul munților”. În 1291 adunarea de la Gyulafehérvár - Alba Iulia i-a recunoscut pe vlahii transilvăneni ca „națiune”” cu drepturi egale cu celelalte națiuni membre sub Sfânta Coroană Unagară! În 1358 Mark, un arhivar regal maghiar scria în cronicile sale despre Transilvania: „este cea mai bogată parte a Regatului Ungariei” unde „orașele maghiare și săsești (germane) înfloresc cu industrie și comerț, în timp ce pământurile fertile ale fermierilor unguri produc vinuri foarte bune, vite grase și grâne din belșug pentru pâine. Înaltul munților, unde păstorii vlahi își îngrijesc oile și duc la piețe brânzeturi gustoase." După toate datele din arhivele medievale, lingviştii specialişti în toponime sunt de acord că nu există nume de aşezări sau nume geografice de origine română dinainte de secolul al 13-lea în Regatul Ungariei ce cuprindea tot Bazinul Carpatic! Dar există foarte multe nume geografice ce pot fi explicate doar din limba maghiară, pentru că au un înţeles clar chiar şi până azi, şi o parte din acestea apar deja şi în sursele din Antichitate! Deci nici limba română şi nici românii n-au nimic de-a face cu dacii, mai degrabă au maghiarii şi limba maghiară veche, ceea ce a fost anunțat recent de profesorul american Dr. Peter Revesz, care a descifrat inscripția de pe soclul statuii sfinxului găsit la Potaissa - Turda din secolul al 3-lea, din care au rămas câteva desene clare ale arheologilor! Această statuie ar fi putut fi realizată în timpul provinciei romane Dacia, când încă mai locuiau aici destul de mulți supuși ai dacilor! Doar introduceți în motorul de căutare RU-vid: Mysterious Inscription on Ancient Sphinx is Desciphered - Peter Revesz. Probabil că ştia ceva arhiepiscopul Antun Vrančić când a scris despre maghiarii şi secuii din Transilvania în secolul al 16-lea următoarele: „Ei au aceleaşi obiceiuri, acelaşi port şi aceleaşi legi şi limbă ca ceilalţi unguri din Panonia…” „...maghiarii ce trăiesc în Ardeal, sunt numiţi adeseori daci, pe când cei din regat sunt numiţi panoni, au totuşi aceeaşi limbă.” Oricum numele de "Ungarus" și "Hungarorum" apar în sursele străine cu mult înainte de secolul al 9-lea, cu referirea la ungurii sau ungarii din Bazinul Carpatic, cum ar fi în anul 760: Via Ungarorum, sau în anii 790 Paulus Pentru Diaconus: Ungarus. Sau Liutprand în epitaful unui rege lombard, în Annales Rotomagenses; În Annales Gemmeticenses și Annales Uticenses în anul 793: regnum Hungarorum/Karolus rex vastat. Sau la Iordanes, care a scris în secolul la 6-lea despre "Hunugori" în cartea s-a numită "Getica" următoarele: „Hunugorii care se mai numesc Sabiri, au trăit mai întâi în Sciţia şi în Dacia, apoi din nou în Sciţia." În capitolul 28 scrie că goții au ajuns în Sciția de vest, iar în capitolul 29 descrie că cei care locuiesc aici sunt oamenii care provin de la Magog, care aparțin Sciților și vorbesc limba sciților! În capitolul 33 menționează că gepizii au ajuns în vestul Sciţiei și descrie că aici sunt două râuri mari, "Danuvius et Tisia" - Dunărea și Tisa! Deci, se pare că Sciţia de vest era în Bazinul Carpatic, unde se află şi Transilvania, ţara de baştină a secuilor şi maghiarilor, şi despre asta nu vor istoricii români să aflaţi! Problema e că foarte puțini vor să înţeleagă şi să accepte datele reale din ştiinţele istoriei despre daci, pentru că toate datele reale ne arată că și dacii erau doar o elită militară şi culturală, care au dispărut din Bazinul Carpatic și nu au mai fost pomeniți ca o populaţie care ar fi supravieţuit, exact ca şi geţii, illirii, panonii, sarmaţii, carpii, bastarnacii, costobocii, yazigii, roxalanii, hunii, gepizii, avarii, sabirii, cabarii, kazarii, pecenegii, uzii, cumanii ş.a.m.d. Cu toate acestea, acum se poate observa din miile de date arheogenetice că supușii acestora nu au dispărut, ei au rămas în mare parte aici și doar straturile elitei militare au pierit întotdeauna. De aceea toată lumea istoricilor au crezut multă vreme că populația a dispărut după ce aceştia au fost înfrânţi, dar acest lucru este complet ilogic, pentru că atunci nu s-ar putea explica cum au rămas vechile nume de râuri, de exemplu în jumătatea de est a Bazinului Carpatic, sau chiar numele Carpaților, deoarece acest lanț muntos a fost menționat deja în Antichitate, de exemplu de scriitorul grec Claudius Ptolemeu! Și atunci știrea că un lingvist român a anunțat recent că numele Carpaților provine din vechiul cuvânt grecesc Karpós, pentru că încă înseamnă încheietura mâinii și ne amintește de cotul Carpaților, este foarte legată de asta! Dar acest linvist nu cunoaşte limba maghiară sau nu vrea să spună că în maghiară Kar înseamnă braţ, şi pad - pat înseamnă un loc de culcuş, şi aceste cuvinte sunt considerate străvechi maghiare, ce după lingvişti înseamnă că au cel puţin 4 mii de ani! Iar cuvântul kar derivă din cuvântul străvechi maghiar kör - ce înseamnă cerc, iar din acestea derivă și cuvântul félkör - semicerc și félkar - un braț îndoit, și ce formă au Capații priviți de sus, arată exact ca un braţ îndoit!

Orban e latinescul Urbanus, nume de sfant catolic, nume aproape inexistent în mediul românesc. În același timp e greu de crezut că exista un român care se pricepea la fabricarea de tunuri pe vremea aia. Deci 90% era ungur, rămâne 10% de incertitudine....

@@nefiltrat6934 In vremea aia rumânii nu erau buni numa la furat..

Ai fost la scoala de vara a lui Roxin si a dacopatilor ? Fii amabil si documenteaza-te inainte sa scoti aberatiile astea nationaliste, in care orice e romanesc ! Chiar daca Orban poate fi si romanesc si unguresc, asa , pt bun simt , uita-te in cartea de telefon si vezi cati Orbani romani exista .

Bizantinii s-au considerat mereu romani, imperiul lor se numea oficial Romania.

LuCovid Nu Victor 😂

Citisem undeva că giganticul tun al otomanilor era manipulat de către niște unguri. Așa că sigur că asta ungur.

Probabil că da.

Și eu am găsit că era ungur sau german, în 2 cărți diferite: Sword and Scimitar: Fourteen Centuries of War between Islam and the West și Lost to the West - The Forgotten Byzantine Empire That Rescued Western Civilization.

oricum nu dac ( ca astia disparusera demult )

@@durosstrauleanu6348 Dacii erau o clasă conducătoare scitică, care au dominat doar vreo trei sute de ani popoarele scitice de aici, cum erau şi agatârşii, sigunii şi ungurii! Scriitorul roman Dio Cassius scria în secolul al II-lea d.Hr.: „Dacos Scythicam quodammodo nationem suisse” - Dacii sunt din neamul scitic. Caius Plinius Secundus scria în secolul al II-lea d.Hr.: „Ab eo in plenum quidem omnes Scytharum sunt gentes, varie tamen litori adposita tenuere, alias Getae, Daci Romanis dicti, alias Sarmatae, Graecis Sauromatae...” - Într-adevăr, toţi sunt din neamurile sciţilor, geții care sunt numiți și daci de romani, iar sarmații numiți de greci sauromaţi. Vibius Sequester a scris în secolul al IV-lea. d.Hr.: „Dacii Scythae Europae” - Dacii sunt sciții europeni. Iar ungurii erau sciții europeni numiți de Strabon și Ptolemeu "ourgoi" și "urogi" în greaca veche, şi aceştia au fost confundați voit de unii istorici cu magorii - maghiarii veniţi din Caucaz şi sudul munţilor Urali! Strabon a scris multe despre sciții regali (baszileioi szküthai: βασιλειοι σκυθαι) care se autonumeau ourgoi (ουργοι) și urogi (υρογι), și care locuiau aici din Bazinul Carpatic până în nordul Mării Negre, în zonele de stepă de vest și de nord, până la râul Volga! De aceea a scris Iordanes în cartea s-a "Getica" în secolul al VI-lea că "Hunugorii, care sunt numiți și Sabiri, au trăit mai întâi în Sciţia și Dacia, iar apoi din nou în Sciţia." Iordanes descrie în capitolul 28 că goții au venit în Sciţia, iar în cartea a 29-a scrie că populația de aici vorbesc limba sciților! În capitolul 33, el menţionează că Gepizii au ajuns în Sciţia de Vest şi descrie că aici sunt două râuri râuri, Dunărea şi Tisa. Deci, se pare că Sciţia de vest era în Bazinul Carpatic, unde se află şi Transilvania, ţara de baştină a secuilor şi ungarilor, şi despre asta nu vor istoricii români să aflaţi! Iar istoricul Menandros Protector relatează despre popoarele care trăiau în vecinătatea Imperiului Bizantin până în anul 582, sau Theophilaktos Symokattes care a relatat până în anul 602 se referă de multe ori la popoarele Sciţilor pe care îi numesc drept "Unigurus" sau "Ungurus", și oferă multe detalii despre obiceiurile acestora: „Au băut vin, dar nu de genul care se presează aici, s-au umplut cu băutură dulce.” Împăratul bizantin Leon al VI-lea Filozoful, a scris în secolul al 10-lea următoarele despre aceşti ungari: „…ei sunt cu toţii sciţi, fii sănătoşi ai naturii, sunt dârji, dar şi drepţi, chiar şi căpeteniile lor au fost aspru pedepsiţi, şi i-au alungat dacă nu erau drepţi şi corecţi." Mitropolitul Eustathius al Tesalonicului a scris despre ungurii şi magorii care deja trăiau împreună în secolul al 12-lea: „De la primii sciţi, care erau foarte credincioşi şi cinstiţi, după toate influenţele străine şi necurate prin care s-au distanţat urmaşii acestora… până la perioada în care au devenit cunoscuţi drept ungari, în Panonia s-au stabilit definitiv. Aşadar, aşa cum separăm apa de foc, aşa s-au separat şi ei de păcate… s-au reîntors la străvechea lor moralitate nezdruncinată.” Coccius Sabellicus scria în secolul al 15-lea: „Nemini dubium sit Unnos, sive Ungaros Schytas esse” - Nimeni nu se îndoiește că ungurii sunt sciți. Cronicarii maghiari ca Thuróczi János şi Werbőczy István, au scris despre originea reală a secuilor, Werbőczy a scris următoarele: „Sciţii din Ardeal, sunt cei pe care îi numim azi secui. Aceşti secui din Ardeal, care sunt cu toţii nobili privilegiaţi, provin din poporul sciţilor... ei au fost numiţi greşit "siculus", ei care trăiesc sub legi şi datini proprii, iar în luptă sunt cei mai pricepuţi." În Transilvania şi Partium există foarte multe nume geografice ce pot fi explicate doar din limba maghiară, pentru că au un înţeles logig şi clar şi până azi, şi o parte din acestea apar deja şi în sursele din Antichitate! Deci nici limba română şi nici românii n-au nimic de-a face cu dacii, mai degrabă au maghiarii şi limba maghiară veche, ceea ce a fost anunțat recent de profesorul american Dr. Peter Revesz, care a descifrat inscripția de pe soclul statuii sfinxului găsit la Potaissa - Turda din secolul al 3-lea, din care au rămas câteva desene clare ale arheologilor! Această statuie ar fi putut fi realizată în timpul provinciei romane Dacia, când încă mai locuiau aici destul de mulți supuși ai dacilor! Doar introduceți în motorul de căutare RU-vid: Mysterious Inscription on Ancient Sphinx is Desciphered - Peter Revesz.

Nu va împiedică nimeni să va documentați, am spus care e sursa, cronicarul Chalcocondilos.

+))))))))))))))))))))

O corectie - ADN-ul este important in masura in care arata ca buna parte din el vine de la Slavi ( in Estul Europei) - de la Greci , la Romani si Unguri , o importanta parte din ADN arata originea partial Slavica a locuitorilor . Sigur ca in cazul nostru, romanizarea este cea mai importanta .

rromule ! tu cu măta ești urmașul Rromei !

Așa mare prostie nu știu dacă am auzit vreodată

După toate datele din arhivele medievale, lingviştii specialişti în toponime sunt de acord că nu există nume de aşezări sau nume geografice de origine română dinainte de secolul al 13-lea în Regatul Ungariei ce cuprindea tot Bazinul Carpatic! Dar există foarte multe nume geografice ce pot fi explicate doar din limba maghiară, pentru că toate aceste nume au un înţeles logic chiar şi până azi, şi o parte din acestea apar deja şi în sursele din Antichitate! Să dau doar câteva exemple, ca Isteros - Ister - Dunărea, Tisia - Tisza - Tisa, Maris - Maros - Mureş, Crisos - Körös - Criş, Tamis - Temes - Timiş, Alutus - Alot - Olt, Seretos - Szeret - Siret, Naparis - Napos - Ialomiţa. Aceste râuri din urmă sunt înţelese clar şi până azi în maghiară, şi din păcate românii habar nu au că în maghiară Szeret înseamnă iubire, iar Nap înseamnă soare şi Napos înseamnă însorit! Dar ce înseamnă Siret şi Naparis în română? Sau ce înseamnă Ister, Tisia, Maris, Crisos, Tamis, Alut sau Olt în română? Dar să încep cu numele râului Borysthenes, despre care Herodot scrie că era cel mai mare râu din est al sciţilor şi că toate aceste informaţii le-a auzit de la sciţii stabiliţi la greci. Ar trebui să verifici în gogle-translate că Isten - istenes are însemnătate doar în limba maghiară şi înseamnă Dumnezeu - dumnezeiesc. Dar şi cuvântul bor e în maghiară şi a însemnat cândva apa naturală sau minerală, dar în Evul Mediu a devenit numele vinului în maghiară. De aceea secui au numit localitatea Borsec, pentru că bor era apa minerală şi sec era scaunul secuiesc. Deci Borystenes e înţeles chiar şi azi în mghiară ca Apa dumnezeiască! Herodot a mai scris despre ţara sciţilor: "Istrul fiid cel mai mare fluviu dintre toate pe care le cunoaştem, e primul care curge din Vest prin pământul sciţilor..." El scrie Isteros, ce probabil că era Ister sau Isten în limba ungro - sciţilor, pentru că grecii puneau un afix os - us la sfârşitul numelor, iar cuvântul isz - iszik - iszter e iarăşi din proto-maghiară, poţi verifica în google-translate ce înseamnă iszik! Mai sunt multe exemple dintre care o să dau doar câteva, Crişul amintit de greci era Krisos vine din cuvântul maghiar Körös, care în maghiară înseamnă cercuind - râul care curge cercuind, şi în Bazinul Carpatic sunt foarte multe localităţi cu această rădăcină - kör, care nu înseamnă absolut nimic în alte limbi! Râul Mureș în maghiară e Maros, cuvânt ce are rădăcina mar şi însemnă a mușca sau a eroda din pământ, şi de aici vine şi numele judeţului care era un comitat din vechiul regat maghiar, iar cu acest nume au fost denumite foarte multe localităţi în maghiară care sunt la sute de kilometri de râu, deci n-au nicio legătură cu râul Mureş. Iar varianta Maris, menţionată şi de Herodot în Antichitate, nu înseamnă nimic în greacă şi nici în latină, dar seamănă mai mult cu numele în maghiară Maros, ce putea fi pronunţat şi altfel în urmă cu 2500 de ani! Râul Olt e tot din maghiară, și are mai multe semnificații, olt, oltani, oltalmaz, oltar, dar în primul rând înseamnă a stinge - apa care stinge focul sau te ocroteşte şi te vindecă, pentru că oltalmaz înseamnă ocrotire! Dar în dicţionarul limbii maghiare apare că cuvântul Olt în maghiară provine din cuvântul străvechi maghiar Alot sau Alud, deci e clar că cu două mii de ani în urmă putea fi Alud, din care romanii au înţeles Alut - Alutus. Numele Alutus menţionat de romani nu are niciun înțeles în latină, şi dacă cunoaștem cât de puțin metodele latinizării ale numelor date de băștinași, atunci e foarte probabil că varianta originală era Olut sau Olt din maghiară! Pentru că romanii ca și grecii puneau la șfârşitul cuvintelor un os - us, deci în limba localnicilor nu putea să fie decât Alut - Alt sau Olut - Olt. De aici lingvistic e perfect explicabil că diferite popoare pronunță diferit aceleași nume, cum de exemplu românii n-au putut zice körös și au zis criş, dar n-au înţeles ce înseamnă! Asta cu numele Alutus mai e și o dovadă clară pentru orice lingvist care se respectă că numele Oltului în română e preluat din maghiarul Olt, și nu din Alutus, altfel era clar că dacă românii ar fi numit râul Alutus, sau măcar Alut, ar fi fost o dovadă că această populație valahă, era urmașul latinilor sau a latinizaților care au trăit aici! Râul Timiş, iară e preluat din numele maghiar Temes, ce e înţeles doar în maghiară şi după grecii antici chiar şi dacii l-au numit Tamis. Râul Arieş vine din numele maghiar Aranyos, ce înseamnă aurie, apa care câteodată era aurie, pentru că aducea molozul auriu din minele de aur din Munţii Apuseni. Sau râul Almas, în maghiară alma înseamnă mere şi almas însemană livezi de mere, râul cu livezi de mere. Dar mai sunt foarte multe râuri şi pârâuri, ca de exemplu Bodza - Buzău, ce în maghiară înseamnă soc, deci denumire clară ca şi la Almas, sau râul Siret în maghiară e Szeret, ce înseamnă a iubi, râul iubirii, şi cât de frumos sună asta! Dar despre acest râu s-a descoperit un text din Antichitate unde grecii au scris că sciţii l-au numit Seretos, ce demonstreză că chiar şi cu peste 2 mii de ani în urmă numele real era Szeret. Sau pârâurile Békás - Becaş, Nádas - Nădaş, Kapus - Căpuş, Egres - Aghireș şi multe altele, care toate au un înţeles clar în limba maghiară şi probabil că sunt denumiri foarte vechi, doar că grecii antici nu aminteau pârâurile din aceste zone. Herodotos mai descrie mitologia şi etnogeneza sciţilor, unde apare primul mare rege al sciţilor Thargitaos, care avea trei fii, Arpoxais, Koloxais şi Napoxais care mai apare şi ca Lipoxais. Unii lingvişti explică aceste nume fără afixurile greceşti ca Thargita - Hargita, Arpox - Arpas, Kolox - Kolos, Napox - Napos, şi astea nu mai pot fi coincidenţe cu numele unor căpetenii ale magorilor ca Arpad, Kolos şi Napos, sau cu numele Munţilor Harghitei care în maghiară e Hargita şi despre care sunt legende că acolo ar fi înmormântat un mare strămoş! Dacă ne gândim foarte serios, toţi istoricii şi lingviştii ştiu foarte bine, că aceste nume de râuri nu ar mai fi existat din Antichitate până în zilele noastre, doar dacă în toată această perioadă exista şi o populaţie care să le transmită mai departe! Atunci, e perfect logic pentru oricine că această populaţie vorbea o limbă foarte asemănătoare cu limba maghiară, chiar dacă înainte această limbă încă nu se numea aşa! Deci nici limba română şi nici românii n-au nimic de-a face cu dacii, mai degrabă au maghiarii şi limba maghiară veche, ceea ce a fost anunțat recent de profesorul american Dr. Peter Revesz, care a descifrat inscripția de pe soclul statuii sfinxului găsit la Potaissa - Turda din secolul al 3-lea, din care au rămas câteva desene clare ale arheologilor! Această statuie ar fi putut fi realizată în timpul provinciei romane Dacia, când încă mai locuiau aici destul de mulți supuși ai dacilor! Doar introduceți în motorul de căutare RU-vid: Mysterious Inscription on Ancient Sphinx is Desciphered - Peter Revesz. Probabil că ştia ceva arhiepiscopul Antun Vrančić când a scris despre maghiarii şi secuii din Transilvania în secolul al 16-lea următoarele: „Ei au aceleaşi obiceiuri, acelaşi port şi aceleaşi legi şi limbă ca ceilalţi unguri din Panonia…” „...maghiarii ce trăiesc în Ardeal, sunt numiţi adeseori daci, pe când cei din regat sunt numiţi panoni, au totuşi aceeaşi limbă.” Oricum numele de "Ungarus" și "Hungarorum" apar în sursele străine cu mult înainte de secolul al 9-lea, cu referirea la ungurii sau ungarii din Bazinul Carpatic, cum ar fi în anul 760: Via Ungarorum, sau în anii 790 Paulus Pentru Diaconus: Ungarus. Sau Liutprand în epitaful unui rege lombard, în Annales Rotomagenses; În Annales Gemmeticenses și Annales Uticenses în anul 793: regnum Hungarorum/Karolus rex vastat. Sau la Iordanes, care a scris în secolul la 6-lea despre "Hunugori" în cartea s-a numită "Getica" următoarele: „Hunugorii care se mai numesc Sabiri, au trăit mai întâi în Sciţia şi în Dacia, apoi din nou în Sciţia." În capitolul 28 scrie că goții au ajuns în Sciția de vest, iar în capitolul 29 descrie că cei care locuiesc aici sunt oamenii care provin de la Magog, care aparțin Sciților și vorbesc limba sciților! În capitolul 33 menționează că gepizii au ajuns în vestul Sciţiei și descrie că aici sunt două râuri mari, Danuvius et Tisia - Dunărea și Tisa! Deci, se pare că Sciţia de vest era în Bazinul Carpatic, unde se află şi Transilvania, ţara de baştină a secuilor şi maghiarilor, şi despre asta nu vor istoricii români să aflaţi!

@@Ταργιτάος1 în primul rand sa nu aduci niciodata ca argument ceea ce spun "lingvisti" și "istorici" unguri. Sunt tot atât de credibili ca și istoricul dacopat Roxin sau lingvistul dacopat Vinereanu. Nici nu vreau sa-mi amintesc ca unul din lingvistii voștri a declarat ca sunteți strămoșii minoicilor. În al doilea rand , nu aveți nici o dovada ca niște "maghiari" au locuit Panonia și Dacia în nu știu care timpuri scitice. Scitii înșiși nu sunt asa de vechi , cam secolul 5-4 și sunt indo-europeni. Voi nu sunteți, ci sunteți altaici. Limba voastră nu este indo-europeana. Plus migratia voastră din est Altai, adică Asia , prin Baschiria, Levedia, Ethelkoz, Panonia , este destul de bine documentata. ADN-ul Arpadienilor este demonstrat ca fiind majoritar baschir, iar cladele cu care ați venit în Bazinul Carpatic nu corespund nici cu cele care erau inainte în zona și nici cu cele pe care le aveți azi. Deci nu sunteți nici măcar urmași genetici ai celor ce au venit în sec 9. Prostiile cu declarațiile lui Jordanes seamănă cu prostiile vehiculate de dacopati pe confuzia geti-goti. Despre toponime , majoritate sunt post sec 9 , sau unele de pe când traiați în Ethelkoz , adică și Moldova. Ai dreptate la traduceri, dar nu la datări. Multe le-ai tras de par ca de exemplu Istros-isten. Înțelegerea mea este ca idioții super-nationalisti sunt aceeași în toate tarile cu precădere, zona asta din Grecia pana în Ungaria.

Da, provine din Urban.

Ce ar fi sa incepi sa citesti tu - cum se scriu cuvintele ! Vezi cum e cu "canpi" , analfabet functional !