O poezie recitata de o persoană cu o coardă a inimi sensibilă când recită despre marele adevăr cu care fiecare ne confruntăm când trebuie să facem binele. Recitând transmite mesajul real al dragostei lui Isus,...felicitări, Dumnezeu are oameni în toate domeniile de activitate. Dumnezeu să te binecuvânteze!!!
Poezie și interpretare eterne, folosite uneori și ca material didactic! Mii de mulțumiri pentru Costache Ioanid, Daniela Nane iar Dumnezeului nostru slavă!
Minunata poezie, minunata interpretare, minunata emisiune. Totul la SUPERLATIV! Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti, chiar si pe cei ce asculta o asemenea emisiune.
Deosebita poezia si interpretarea. In viata de Crestin, trebuie sa luam de multe ori sa luam stergarul slujirii. Ma rog ca asa cum Domnul l-a luat, ca Unul care stia Cine este, tot asa, din dragoste pentru semenii nostri sa-l luam si noi.
Recitare superba. Poezia transmite mesajul de permanenta umană al iubirii de om și Dumnezeu. Autorul a fost membru al Bisericii protestante Lutherane condusă de pastorul Wurbrandt întemnițat de comuniști pentru msi mult de zece ani. Autorul acestei poezii de asemenea a fost întemnițat și după aceea supus investigațiilor securitatii in acel timp. Comunismul a distrus mari valori ale poporului Roman și produs desacralizarea culturii și sufletului Românesc.
Ooo, dacă oameni ar lua aminte la fiecare cuvânt din aceasta poezie, sar da seama cit de mult nea iubit, ,,,ne iubește, ,,,,și ne va iubi ,,,,pina la capat,,,DOMNUL Dumnezeu, ,Creatorului și Salvatorul nostru Isus Hristos, ,care este FRATELE TĂU MAI MARE,,ȘI CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI ORI CARE AI FI TU,,,,,,LA CARE POȚI SA MERGI LA ORICE ORA ȘI SĂI SPUI CU TOATĂ ÎNCREDEREA, ,,,,BUCURILE TALE,,,,NECAZUL TĂU, ,,, DORINȚELE TALE ,,,,DURERILE TALE,,,, DESCHIDEȚI INIMA ÎNAINTEA LUI SPUNEI TOT. O SATE ASCULTE CU TOATĂ ATENȚIA. PUNEL LA ÎNCERCARE ȘI NU TE VA DEZAMĂGI.EL TE IUBEȘTE ATIT DE MULT ÎNCÂT A MURIT ÎN LOCUL TĂU, !NU UITAȚI LUCRUL ACESTA.
Sper că această superbă recitare sa nu fie doar o interpretare extraordinară, ci și dânsa să-si pună "ștergarul" mântuirii oferite gratuit de "Stăpânul" Cel din cer. Dacă încă n-a făcut-o, i-o doresc din toată inima! Au fost mulți actori și cântăreți ce au interpretat și cântat lucruri deosebite, dar au rămas doar la interpretări. Doamna sau Domnișoară, dacă n-ați luat încă "ștergarul" Domnului Isus, gândiți-vă că azi, încă se mai poate, dar mâine, va fi prea târziu! Domnul să vă binecuvânteze cu credința, care aduce mântuire și viață veșnică. V-o spune și v-o dorește un roman din îndepărtata Americă!
Dvs nu observați că o spune din tot sufletul și inima ei? Mai ascultați încă de câteva ori și analizați totul. Dvs ați luat stergarul? Nu cred. Nimeni în afară de IISUS, nu a luat și nici nu va lua stergarul.
@@viorelgradinariu7484 si Elvis Pressley canta multe cantari crestine foarte frumoase, dar viata lui era teribila... Si Florin Piersic recita superb poezii crestine, dar ... Nu asta conteaza, ci relatia personala cu Domnul Isus Cristos! Sper ca aceasta doamna sa inteleaga, daca cumva nu a inteles pana acum, ca doar recitatul frumos al unor poezii crestine nu-i da intrare in Imparatia lui Dumnezeu! Multi cred ca prin ce fac ei Dumnezeu ii accepta, dar se inseala, fiindca este o singura cale spre Dumnezeu, si anume prin credinta in Mantuitorul Isus Cristos, care a spus El Insusi "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. NIMENI nu vine la Tatal (adica Dumnezeu - nota mea) decat prin Mine".
Cea mai frumoasă poezie,,,,,,,A cîtă oară te ntreabă azi ISUS,,,,,,,,Minunată,,,,,,,Sunt oameni singuratici ce așteaptă in tăcere,,,,,,,Să rabzi si să mîngîi,,,,Chiar i??????Chiar eu ,,,,,De fapt asta e esența credinței adevărate, pentru care el ,Domnul ne v a RĂSPLĂTI in marea aceea zi.Dar cine ia stergarul acela ia cununa,,,,,Domnul să ne AJUTE.
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!..
Chiar crezi asta? Dacă "da", atunci fii binecuvãntată de Dumnezeu, "nu", atunci ma rog să ai parte de întîlnirea spirituală cu protagonistul descris de aceste versuri.
Ce frumos!!!! Superlativ !...Vai de noi ,cum o sa jucam "tzontzoroiul "in smolika... N-avem timp ptr ștergar că trebuie să stăm pe fbc ...Sa ne rugăm ptr. intelepciune sa devenim așa cum vrea Dumnezeu să fim...
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul... fără vină... Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân... - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?... Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, batiste-n care lacrimi în taină se preling, sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere, sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital, bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal. Se cere osteneală şi jertfă uneori. Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori. Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat, cât mătura şi acul şi rufa de spălat, cât cratiţa, toporul şi roata la fântână. ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi; să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul. ... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns. Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina, iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina, încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus. Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă, El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!... * Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul... fără vină... Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân... - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?... Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, batiste-n care lacrimi în taină se preling, sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere, sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital, bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal. Se cere osteneală şi jertfă uneori. Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori. Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat, cât mătura şi acul şi rufa de spălat, cât cratiţa, toporul şi roata la fântână. ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi; să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul. ... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns. Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina, iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina, încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus. Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă, El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!... * Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
