Tulburător. Copleșitor. Emoționant până la lacrimi, de neputință. Admirabilă interpretare, aranjament muzical. Aprecieri Daniela Nane, Adrian Daminescu. Mulțumesc ptr postare.
Poetul Costache Ioanid a fost arestat și persecutat în timpul comunismului din cauza credinței și a răspândirii poeziilor despre Domnul Isus Christos. Atât el, cât și fratele Traian Dorz și - au scris și memorat o mare parte din poezii în închisoare.
Te rog să citești E PENTRU TINE DANIELA am ascultat cu multa dragoste aceasta poizia este o trezire spirituala pentru ascultători te vad lacrimnd văd că le ști numele la ucenici alege viața veșnică sivei fi fericita fi binecuvntata amin călătoru din lume
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul... fără vină... Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân... - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?... Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, batiste-n care lacrimi în taină se preling, sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere, sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital, bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal. Se cere osteneală şi jertfă uneori. Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori. Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat, cât mătura şi acul şi rufa de spălat, cât cratiţa, toporul şi roata la fântână. ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi; să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul. ... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns. Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina, iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina, încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus. Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă, El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!... * Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
Frumos!! Nu orcine poae scrie sau recita asa ceva .Ci doar ce din trairi inalte cu Dumnezeu credinta in Dumnezeu fac un mod zilnic de a umbla si asculta de Dumnezeu .. frumos si Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze viata !
❤❤❤❤superba poezia dar talentul Nanei e inegalabil ,,,mai veniti doamnă Daniela Nane și cu alte montaje mereu mă întorc și ascult ,,,ni.l aduceți pe Isus în case ,,, parcă ne sfanțim casa ascultând,,,,❤❤❤❤Mulțumim...
Păcat ca la coloana sonoră ,,muzica instrumentală ce se aude in fundal ne asurzeste si ,, știrbește din talentul inegalabil al Danielei Nane ,, păcat,,,
Poezia este foarte frumoasa....nu cred ca doamna care recita intelege despre ce eate vorba in poezie...altfel si.ar acoperi capul si nu s.ar machea...se vede ca e talentata pacat ca nu isi foloseste talentul spre slava domnului
Doamne ,iarta noua greselile noastre si ne păzește de toate cele rele si coboară Duhul Ceresc asupra noastră!DOAMNE Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu Miluieste si ne Mantuieste pe noi pacatosii!Amin ! Drag mie aceasta frumoasa si talentată actriță Bunul Dumnezeu sa te binecuvanteze cu sănătate și bucurii alături de cei dragi !
