DOCUMENTAR Ora lipsă. Cine are grijă de timpul mamelor? 

E greu dar se merita. Sa cresti un copil bate orice realizare materiala. Fiecare suntem unici si ne e greu in felul nostru, nu este o regula pt toti. Pe mine ma ajutat faptul ca iau fiecare zi pe rand si incerc sa vad partile bune, ca suntem sanatosi si putem sa facem toate lucrurile pt ei cu iubire. Iubirea e cheia, si copiii simt iubirea si o ofera si ei la rândul lor noua

De obicei nu las comentarii la nici un video pe youtube insa de data aceasta m-a simtit nevoita sa o fac, pt ca viata de mama nu e chiar cum este prezentata in acest clip. Efectiv nu iti mai vine sa faci copii uitandu-te la aceste mame care au copii de maxim un an si sufera incontinuu. E nu e chiar asa. Eu am 8 copii, de la vasta de 7 ani in jos si bu sunt asa depresa ca aceste mame. Adevarul este ca in ziua de azi cel mai important pt noi e comoditatea. Avem toate ajutoarele din lume, masina de spalat, roboti de bucatarie, bunici etc si totusi nu ne descurcam cu un copil si stam si ne plangem toata ziua langa el. Mi se pare absurd. Copiii sunt o binecuvantare de la Dumnezeu si trebuie priviti ca atare. Micile renuntari (nu imi termin cafeaua, iau pranzul la1 nu la 12, nu am timp sa imi fac unghiile) nu sunt nimic in comparatie cu bucuria care o da un copil. As indemna toate mamele sa o termine sa se mai planga din orice, mai rau ca bebelusii lor, pt ca capriciile lor nu sunt satisfacute. O mama nu are doar responsabilitatea fizica fatza de copilul ei, ci si morala de al invata sa treaca cu pozitivitate prin greu cautand mereu solutii. Apropo, un indemn: daca tu iti inveti copilul de mic agatat in ham de tine, nu te mira k in primii ani din viata trebuie sa te tot rogi de el sa il lasi singur pe jos 5 min. Astea sunt chestii pe care le inveti, si aplicandu-le iti usurezi tie si lui viata. Curaj

Am inceput sa plang pentru ca e atat de greu uneori... Fetita mea curand va face un an. Perioada colicilor cred ca a fost punctul culminant, plangeam noaptea cu ea in brate cand tatal ei era de munca. Nu avem nici un ajutor in prezent in afara de noi, desi recunosc ca am avea nevoie. Uneori sarim peste lucrurile pe care le avem de facut pentru ca nu ne ajunge timpul. Sunt perioade grele cu dintii, dar ma bucur de fiecare clipa alaturi de ea si ma simt recunoascatoare ca pot fi langa ea non-stop momentan. E cea mai frumoasa, grea si importanta meserie din lume cea de mama. Noi o alegem si tot noi o ducem la bun sfarsit cu bine, Dumnezeu ne da mereu putere pentru copiii noștri. Sunt multe zile cand ne trezim cu dureri de spate, mijloc, picioare, etc, simtind ca nu ne putem ridica din pat, si totusi reusim... ajungem la ei cu un zambet larg pe fata, ca uiti de orice durere cand iti vezi ingerasul perfect. Suntem toate foarte puternice, dar e bine uneori sa primim cel mai mic ajutor.🙏🙏🙏 Un clip care arata o parte a maternitatii, desi in primul an sau chiar primii 2, sunt foarte lucruri care se întâmplă, felicitari pentru realizarea lui!🎉

Felicitări pentru inițiativă! Maternitatea și tot ce presupune ea schimbă totul într-o familie, nu doar viața mamei și a partenerului (dacă există), ci și viața cuplului, parcursul profesional, modul în care ne raportăm la timp, cum ne împărțim resursele, cum vedem viitorul. De multe ori este copleșitor, oricât de bine pregătit simți că ești și oricâte cărți ai citi înainte! Dacă aveți mămici în viața voastră oferiți-vă ajutorul, chiar dacă nu vi-l cer! Sunați-le, ascultați-le, gătiți-le ceva, întrebați-le ce mai fac, trimiteți-le un meme, mângâiați-le sau pur și simplu vorbiți-le ca unui adult! Vă garantez că vor aprecia enorm. Și poate vor trece mai ușor peste momentele dificile.

Dupa parerea mea, fiecare mamica, are nevoie si de o ora doar pentru ea. Copiii sunt FOARTE diferiti unul fata de celalalt. Unii sunt mai linistiti de cand se nasc paaaaana mai tarziu, altii.. sunt mai agitati, mai plangaciosi, etc.. unii copii au nevoie de ajutor pentru a adormii (si in unele situatii adorm si foarte greu), altii adorm independent, sunt tatici care se implica in cresterea copilului si isi impart treburile atat casnice si legate de copil, sunt alti tatici care nu pot face asta deoarece au un loc de munca care nu permite asta, sau care necesita plecare in străinătate.. la fel, bunicii, unii pot ajuta, altii nu, sau familii care chiar nu au bunici, prieteni care sa ii poata ajuta … sau mamici care isi cresc singure copii fara pic de ajutor din partea nimanui deoarece nu are cine le oferii un astfel de ajutor … fiecare mamica are nevoie de un pic de timp liber .. nu este ceva rau in a avea timp si pentru tine … chiar si cand doarme copilul..cum spun majoritatea “dormi cand doarme copilul” NU! Nu este chiar asa .. simti nevoia de o pauza cand el doarme sau se joaca singur.. mai o curatenie, mai o mancare , mai o cafeluta… mai “o rutina de noaptea/zi” haideti sa normalizam chestiile acestea.. si daca ai ajutor si tu stai pur si simplu in bucatarie la cafea si te uiti pe telefon, NU inseamna ca esti o mama lenesa! Sunt perioade grele dar si frumoase. Fiecare mamica este unica in felul ei.

Buna, nu sunt genul care sa lase comentarii, insa citind comentariile, mi-am favut curaj. Da, este adevarat ca viata de mama nu este usoara, ca are partea grea, insa, asa cum a spus cineva mai sus, toata aceasta presiune care vine din online despre cum trebuie sa fim ca mame, este o presiune. Peste tot e subliniaza ca daca copilul nu doarme, sigur mama trebuie sa faca ceva diferit in rutina, ca mama trebuie sa fie atenta la emotii, la ea, la relatia de cuplu care se schimba, si la muuulte muuulte lucruri. Cred ca ar trebui subliniat prin aceste reportaje, daca tot se fac, faptul ca noi ca mame e necesar sa ne dam timp sa ne acomodam la noua viata si sa ne dam voie sa fim. Sa fim in noua noastra viata asa cum este nevoie, fara a incerca sa ne incadram in tipare. A fi mama este o vocație si increderea in Domnul ne ajuta sa vedem toate lucrurile bune care vin in viata noastra o data cu copiii, ca noi crestem mult ca oameni, ca a fi mama este o slujire si o daruire de sine din iubire pentru cei pe care ii iubim❤

Felicitări realizatorilor filmului și familiilor care au acceptat să fie filmate! Am lăcrimat, amintindu-mi partea de început a maternității. Copilul meu are acum aproape 6 ani și da, a fost foarte greu în acea perioadă, copleșitor de greu; și da, filmul acesta a fost terapeutic pentru mine, deși cronologic am depășit perioada discutată. Curaj, mămicilor și tăticilor! Vor veni și nopți cu somn continuu, și monologuri argumentative ale copilului, și plimbări de mânuță, și se va juca în parc cu alți copii, iar voi va trebui doar să-l priviți de departe, în timp ce vorbiți la telefon cu cineva drag. Tot efortul vostru va fi răsplătit! Rămâneți pe baricade, împreună! Bucuria va șterge tot greu de acum! Vă îmbrățișez cu încredere maximă! Doamne-ajută!

F greu de urmarit sincer. Eu am o fetita de 3luni si 3zile si va zic k e f greu desi mi'am dorit acest copil nespus de mult. Dupa ani de infertilitate a venit micuta mea. Am zis k nu ma plang de nimic nici de durerile nasterii nici de noptile nedormite...m-am pregatit asa de ce ma asteapta. In afara de sot nimeni nu e lângă noi. Suntem in Uk singuri fara fam. Nu credeam k e chiar asa de greu, eu primele 4 zile nu am dormit deloc...si plangeam in continuu fara motiv. Cred k acum la 3 luni de la nastere e un pic mai usor. Si alaptatul si somnul. ❤. Admir mamele care isi cred copiii fara bunici prieteni pt k este f greu.

buna ziua !! totul este adevarat !! dar va trece ,la mine primul copil nu a dormit primul an din viata doar a plans ,iar dupa noua ani a venit al doilea m am rugat domnului sa fac fata ca eram singura sotul meu era mai mereu plecat cu serviciul iar familia la capatul tarii !! 15 ani nu am putut sa merg la toaleta fara ca cineva sa mi deschida usa !! a fost cumplit ca imediat dupa revolutie nu erau atatea posibilitati pt copiii !! acuma sunt mari multumesc domnului pt ei !!! va doresc multa ,multa putere si sanatate si sa va asigur ca trece !!!!

Dragi mamici, toate momentele acestea frustrante trec(cand nu sti ce sa i mai faci,daca ii e foame daca ii e somn),oboseala,dupa varsta de 3,4ani. Vad ca voi tot aveti ajutor,eu sincer nu prea am,pe sotul meu care ma ajuta doar seara,avand doi copii mici(3 ani jumatate si 1 an si 5luni) si unul in burta. Haideti sa ne bucuram de ei si sa incercam sa trecem peste toate cu iubire si rabdare chiar daca uneori simtim ca nu mai putem. Sa ne rugam Domnului sa ne dea putere si sa L avem pe el aproape. Va salut cu drag.

Ok, pentru mamele care spun ca e într-o lumina trista si ca nu e chiar asa, va salut cu respect si va felicit pentru anutorul,puterea psihica,fizica si financiara poate le care a-ti avut-o. Aici o mama de prematur cu probleme ,cu dormit in fund si in spitale nai mult decat acasa ,carat in carca , si care acum la trei ani inca ma ridic noaptea speriata sa il verific. Nici la trei ani nu doarme apropo,sotul la munca, fara ajutor din exterior si uite ca nu e usor pentru toate ,multe dintre noi ne regasim in acest documentar si e ca o constientizare si o vindecare penteu noi toate . Mai trist este sa auzim peste tot de copiu care dorm ,mananca etc decat sa vedem ca trecem toate in mod similar in aceleasi periaode prij aceasi experienta ne face sa o intelegem mai bine si sa ne Vindecam

Foarte frumos videoclipul , dar din păcate în România nu prinde. Aici încă este glorificată și ridicată în slăvi ideea maternității. Că nu ești o femeie completă până nu ești mamă și ăsta este scopul tău. Din păcate aici nu ai voie să zici realitatea , să recunoști și să zici cu voce tare cât de mult este un copil , de cât de multe lucruri are nevoie , cât de multe lucruri îți ia mereu și mereu din toate punctele de vedere. Sigur că mulți oameni pot să fie fericiți cu copiii , dar adevărul este că foarte mulți nu sunt făcuți pentru asta. Și că foarte mulți suferă și regretă după sau cât de mult trebuie să se zbată după să mai facă ceva cu viața lor după copii , chiar dacă își iubesc copilul sau copiii foarte mult. Maternitatea nu este pentru fiecare femeie , cel puțin până mai târziu în viață sau deloc , depinde de fiecare. Aici din păcate nu ai voie să nu fii fericită cu copil , nu ai voie să mai exiști altcumva decât doar să ai grijă de copil , tu numai contezi în ochii celor din jur. E sfâșietor că în 2024 încă mai există această mentalitate închisă și nu se vorbește niciunde despre cum te mănâncă mental , emoțional , finaciar , într-adevăr pe unii mai rău decât pe alții. Nu ai voie să zici nimic de suferință în contextul maternității , că imediat ești atacată foarte dureros și făcută în toate felurile. Efectiv nu recunosc cât de enervant , stresant , obositor , mâncătore de timp și energie și oportunități este creșterea unui copil , și cât de mult ești forțată să te neglijezi , e inevitabil , că majoritatea nu își permit bone sau nu au bunici. Nu are treabă cu cât de minunat e copilul sau cât de mult îl iubești , că tot enorm de greu și mult este. Și nu toată lumea poate să facă față și nici nu trebuie , mai ales fară ajutor. Că la creșă și grădiniță intră târziu și greu și imediat ți-l trimit acasă cu orice scuză minoră. Cât de mult te limitează un copil. În tot și toate. În România nu ai voie să spui că aducerea unui copil în cuplu poate (și o face de foarte multe ori) să distrugă acea relație. Să numai zic că în foarte multe cazuri femeia rămâne cu povara asta și bărbatul are alte preocupări. Că este normalizat ca copilul să fie treaba femeii , deparcă nu sunt amândoi părinții copilului. Nu se vorbește despre toate durerile și riscurile sarcinii și nașterii și sacrificiul pe care ești forțat mereu să îl faci din momentul în care faci un copil. Nu se informează corect fetele și femeile despre toate aspectele maternității de către nimeni , nu doar despre cât de drăguți sunt bebelușii și "că nu e ușor , dar trece rapid,, când efectiv e vorba de ani de zile. Unde se bagă pe gât chestia asta deparcă toată lumea ar trebui să facă asta și că ești tu egoist dacă nu poți și nu vrei să îți asumi toate sacrificiile astea. Din păcate dacă ca femeie în România ai foarte mult de suferit , dacă ai mai și făcut unul sau mai mulți copii , din momentul ăla toată lumea o să existe doar ca-să arunce pe tine incontinuu cât este de greșit tot ce faci. Și cum nu ai voie ,,să te plângi" pentru că ,,e normal să te chinui" în loc să și fie de ajutor. Nici cum nu e bine , dacă nu faci copil e ceva neregulă cu tine și ești o egoistă , dacă faci , tot ce faci e greșit și ar trebui să suferi în liniște , cum îți permiți tu să zici că nu e totul lapte și miere. Nu cred că o să se schimbe prea curând mentalitatea asta jalnică.

Nu e nimeni făcut să aibă grijă de unul singur de un bebeluș/toddler!!! Până la vreo 6 ani este super greu, de abia când mai cresc e mult mai ok!!!

Un reportaj adevărat!!

Tot mai des vad asemenea reportaje..🤔cea mai mare binecuvantare e sa fi mamă..nu e usor.dar nici asa prezentat..daca as sta toata ziua mahnita..ca unde e timpul meu.mereu suparata ca cei mici au nevoie de mama mereu.nu vezi partea buna a lucrurilor .sunt mama a 6 copii mici..si e o provocare in fiecare zi.da..dar sa.i vad cum cresc.si cand ii pun pe toti in jurul mesei si ii vad pe toti multumiti si zic:"sarumana pentru masă"(un mic exemplu)..nu se compara cu nimic pe lumea asta sentimentul si iubirea de mama..daca nu il vedem ca pe o binecuvantare ci ca pe o povara e normal sa simtit viața ta nu mai exista..cum mai incurajam natalitatea..nici mamele nu mai sunt ce au fost?...mult curaj mămicilor..

A primii acest dar de a devenii mamă, este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu și este minunea vieții! Doar credința, nădejdea și iubirea față de Bunul Dumnezeu și Maica Domnului, construiesc temelia unei familii sănătoase care duc toate încercările vieții în răbdare și curaj !

Este super interesant acest documentar. Îmi pare rau ca nu pune mai mult accent pe puterea relatiei de atasament dintre parinte si copil si ca este ceea ce ar trebui ca fiecare sa prioritizeze in detrimentul oricarui timp liber sau job sau sau sau... Daca societatea noastra se va axa pe construirea unei relatii de atasament sanatoase parinte-copil atunci vom vedea o trasformare extraordinara in viata fiecarui individ. Societatea din ziua de azi arunca copiii in crese la mai putin de 2 ani, gradinite si apoi scoala, parintii petrecand din ce in ce mai putin timp cu ei. trageti voi concluziile

😢

Frumos și greu….

Fix genul asta de reportaje aduc mamele in stadiul asta. Fix sutele de opinii citite haotic pe internet, sutele de sfaturi care se bat cap in cap aduc mamele in stadiul asta. Repetarea obsesiva a “ timpului pentru tine “ , a “rutinei “ care trebuie respectate cu severitate… pentru ca daca nu ai grija de tine gata totul de duce de rapa. Stati linistite mamicilor… presiunea “rutinei” si a “timpului pentru tine” umbreste timpul si fericirea acestei noi vieti pe care o traiti. Este normal sa imbratisati greu toate aceste schimbati din vietile voastre… mai ales ca inainte de a veni pe lume copilasul, noi eram pe primul loc din toate punctele de vedere. Ideea este ca timpul trece foarte repede… frustrari vor fi mereu… insa fericirea pe care o veti simti atunci cand copilul vostru va inflori , va creste si se va dezvolta, totul in mare parte datorita voua, va umbri toate aceste momente in care v-ati dori sa fi avut timp pentru “rutina de seara”. Veti invata in timp sa faceti aproape toate lucrurile pe care le faceati inainte altfel sau alaturi de copilul vostru. Intr-un timp poate mai scurt dau pur si simplu intr-un alt mod. Parerea mea e sa aveti grija doar de linistea voastra psihica si sufleteasca… iesiti cat maj mult din casa cu copilul.

E greu, e foarte greu. Fizic, psihic, mental, spiritual, e atomic. Dar, te invadeaza o putere, nu stii de unde si mergi inainte. Si mai faci unul, si inca unul si ajungi sa intelegi ca viata ta nu e a ta si nici nu a fost a ta, ci a copiilor tai, pentru copiii tai, despre copiii tai. Asta inseamna sa fii femeie, in asta iti gasesti bucuria deplina, implinirea si fericirea. In zâmbetul de dimineata, in atingerile fine si primul “mama” si toate celelalte “mama” . Cand intelegi ca tu esti alinare, putere, adapost, intelegere pentru copilul tau, nimic nu ti se mai pare greu…

Acești ani trec foarte repede. Nu știu dc prezentați așa. La primul copil a fost foarte greu, deoarece nu dormea. La al doilea a fost mai ușor. E greu, deoarece bunicii sunt inexistenți. Vor să se plimbe și nu sa se bucure și ei atât cât pot de nepoți. Fiecare se gândește doar la el și de aia am ajuns aici.

#eyeroll

Filmul pune totul intr-o lumina atat de tristă încât nu am putut nici sa ma uit pana la final. Se fac astfel de documentare cu proaspete mamici care se plang ca le e greu, iar în același timp exista cupluri ce își doresc copii și au probleme de infertilitate, care as da orice pe lume sa ajungă sa trăiască asta. Cred că nicio greutate nu se poate compara cu implinirea pe care o simti când îți vezi vesel copilul. Tot ce e in rest, este doar proasta organizare, proasta comunicare cu partenerul și bunicii, prea multa presiune și un mod de a pune problema greșit.