Versuri: Mă mai gândesc la dumneata Care-ai trecut ca o vacanţă Prin ploaia rece de romanţă Şi vreau să-ţi spun ceva: Mă mai gândesc la dumneata Grăbită umbră trecătoare Dar cum să-ţi dau de veste oare Cât mă gândesc la dumneata? Văd prin oraş Paşi lângă paşi Pe-asfaltul frunzelor de-aramă Şi mă grăbesc Poate-ntâlnesc Şi paşii ce vreau Să-i opresc… Căci mă gândesc la dumneata Grăbită umbră trecătoare Dar cum să-ţi dau de veste oare Cât mă gândesc la dumneata? Mă mai gândesc la dumneata Care-ai trecut ca o speranţă Prin ploaia rece de romanţă Şi vreau să-ţi spun ceva: Văd prin oraş Paşi lângă paşi Pe-asfaltul frunzelor de-aramă Şi mă grăbesc Poate-ntâlnesc Şi paşii ce vreau Să-i opresc… Căci mă gândesc la dumneata Grăbită umbră trecătoare Dar, dar cum să-ţi dau de veste oare Cât mă gândesc, cum mă gândesc la dumneata?
Ce muzica... Ce viață era odată în România... Cum a fost posibil...!!!Stai sa te gândești la anii aceștia care ii trăim acum... Pe vremuri era dragoste curata și adevărată... În ziua de azi este doar înșelătorie și minciună....Toate lucrurile s-au stricat...
La un moment dat, dantelăria viorilor parcă ar reda un fragment dintr-un concert preclasic. Rafinamentul orchestrației de altădată nu se compară cu sărăcia, de azi a unor piese muzicale. Destule. Și cam mult promovate de Ro actualități. Și încă la ore de vârf. Când aș vrea o muzică mai degrabă de atac, de salt înainte la treabă!
Vremurile trecute, când oamenii aveau suflete, și chiar de nu le căutau erau acolo.....Acum le căutăm , și găsim doar gheața topită pe alte meridiane..
Va dati seama ca unele blocuri strazi ,mai ales dintre blocuri nu au mai fost renovate de cel pitin patruzeeci de ani , desi industria o platisem si exista si personalul care a propiectat-o si deservit-o ,cei care urmau sa le preia locul ,si in loc de asta au dat lovitura de stat si au preferat sa fie genocid , totul a decurs doar din rau in mai rau si mai rau pâna cu politica asta ne-au omorât generatie dupa generatie copiii ,din pacatesui astazi iar industriaau luat-o de nu i se mai cunoaste urma ,iar populatia a ajuns intr-o stare deplorabila , Si mie mi-a zis cineva din Bayer ,, dar tu ai scapat ´´dar daca ar fi sa pateasca toata omenirea ce nmi s-a intâmplat mie ar insmna sa nu mai existe oameni ,si cei care s-au nascut atunci , multi dintre ei au suferit ingrozitor , Plata datoriilor s-a facut cu jertfa din partea populatiei române ,Aceasta romanta era cântata la radio ,
Mulțumesc, ar fi trebuit să-l recunosc pe Batalov, din Moscova nu crede în lacrimi! Am găsit și filmul (ru-vid.com/video/%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BE-eC6haxO3b78.html), dar pe nicăieri nu este tradus. Vremurile nu ar fi apuse dacă aș găsi pe cineva dispus să mă ajute cu subtitrarea...
Încerc să-mi imaginez ce fel de relație să fi fost între cei doi? Ce simțise el pentru ea zic, că e clar. De loc clar, nu este ce simțea, sau ce simțise ea pentru el. Cum se sfârșise romanța (?) lor, ce semn să fi fost că relația fusese deja? Îi spusese că o iubește, ea o fi avut vreo reacție, și dacă da atunci care? Textul melodiei ilustrat cu un film sovietic, îmi compun ideea unui gen de iubire mai degrabă refulată decât exprimată clar. Tipică pentru sistemul totalitar, care antrena, și poate chiar o voia așa, la un moment dat.
