Foarte interesant .Mulțumesc personal. Vorbești pe limba mea, cum se zice. Înțeleg și parcă intuiesc ce urmează să spui.este fantastic. ....mă bucur .aștept următoarele dezvăluiri și împărtășiri ale tale.
Salut Dan! Cred ca e o adevarata provocare sa te poti ierta, chiar daca sunt din trecutul indepartat si esti alta persoana sunt lucruri care greu ti le poti ierta. Toata stima Dan si ms ca impartasesti cu noi cunostiintele tale.
Salut Cosmin, bine ai revenit! Așa e cum zici tu, poate fi o provocare. Dar poate fi și nevoia de-a ne pedepsi pentru că nu suntem perfecți, pot fi și așteptări de la noi înșine pe care "ar fi trebuit" sa le îndeplinim dar nu am putut, în anumite circumstanțe. Poate fi egoul dus la extrem, căruia daca nu-i facem pe plac, face urât apoi. Poate fi un mecanism psihologic sau felul în care am fost crescuți, sa nu cumva sa greșim, că atunci e bai mare. Dar unele greșeli sunt un catalizator pentru schimbări majore și ne influențează traiectoria în viață într-un fel la care poate nu ne-am gândit. Poate că n-am știut că vom greși, și nici n-am avut de unde să știm, pentru că nu suntem profeți. Eu de fiecare dată când mă surprind că-mi merge mintea la ce am greșit, îmi readuc aminte că nu sunt profet. :) Mă bucur să te revăd
Uneori cand ma pierd in ganduri, si imi aduc aminte ce lucruri am spus la nervi, sau cum m-am comportat in anumite situatii, tresar, si ma acopera rusinea, am evoluat de atunci, nu mult dar macar in situatii de genul imi dau cele 5 secunde de retinere inainte de a vorbii🤦♂️. Cand am zile zbuciumate iau castile si ascult Dan Munteanu, psihologul, mentorul, ghidul meu preferat. L-am ascultat putin si pe paul olteanu, dar imi place mai mult Dan Munteanu. Eu chiar te apreciez sincer. Ascultam acum cativa ani buni la radio resita era o emisiune "singuratate in doi" seamana vocea ta cu a moderatorului. Toate cele bune Iti doresc🙋♂️🥇
Dar pe de altă parte, s-ar putea ca o parte din tine să reacționeze când granițele-i sunt încălcate, deci nu te grăbi sa te judeci aspru dacă ești furios. Reacția aceea e acolo cu un motiv. Că tehnică, eu obișnuiesc să dialoghez cu acea parte nervoasa din mine (pe hârtie) și să-i dau voie sa se exprime, indiferent cât de urât vorbește. Dar pe hârtie ;)
Buna Dane ,ce fain ca ai revenit ,mi ai lipsit ,multumesc pentru tot ce ne împărtășești si ca vrei sa ne ajuți gratis ....avem nevoie de astfel de oameni de a fi mai uniți unii cu alții, o zi minunata 👍🤗😘🙏
Ei, nu e neapărat gratis. Financiar e drept, nu sunt platit sa fac asta. Dar primesc atenția celor care mă ascultă. E o resursă valoroasă, zic eu. Îmi place să public și-mi pare bine că e primit ce împărtășesc
Ce bucurie,Dan îmi era dor sa te ascult! Multumesc cu recunostinta pentru partea de bogăție ce am primit-o pentru a urca puțin cite puțin spre cunoaștere🙏🦋
Ieri dimineață am făcut meditație. Imediat după meditație, am fost ok, liniștită. Dar ceva mai târziu pe zi, să zic după vreo 2, 3 ore am simțit în înăuntru o durere, o neliniște mai bine zis. Mai târziu pe zi, pe dupamiază, nu știu ce mi s-a întâmplat, simțeam pur și simplu că prăbușesc într-un abis, nu aveam nici gânduri, straniu asta, dar aveam impresia că-mi scapă ceva, că pierd ceva.
Lucrurile acestea vin la suprafață când începi să meditezi și o faci eficient. Nu te grăbi, pentru că s-ar putea sa aduci la suprafață mai multe decât ești pregătită. Dar dacă ai putea sa corelezi ce faci înainte să înceapă acea durere. Ce gânduri ai? Faci ceva anume? Intri pe un automatism?
Buna Dan. Chiar a trecut bun timp de cand nu am mai vorbit. Motivul, nu pot inainta si cand spun asta logic, bat pasul pe loc(referitor la realizari pentru ca nu mi pot permite, is fooarte departe). Ce atrage asta? Unde ma duce? In jos. Ce bine ar fi sa pot spune si eu,, de azi is alt om,,. Is îngrozitor de singura, nu mai pot lupta, is jos. Nu mai reușesc. Spun mereu,, trebuia sa fac trebuia sa, trebuia sa,, si n am facut (nu ca n am vrut, n am putut, nu pot) . Trecutul ma domina pic cu pic si ma adancesc mereu intrebandu ma, de ce? De ce? De ce?!?!?! De ce cand am facut atâtea, ce am gresit ca m am dedicat, si lista de întrebări ce se aseaza in cerc si mi invadeaza mintea. E mult de vorbit, am obosit. Te salut, Dan!
Îmi pare rau că te simți așa, Florina. Teoria spune că, atunci când nu mai poți înainta, să te oprești. Să lași spatiu o vreme, să nu mai "împingi" ce nu vrea sa se miste acum. Energia nu e aliniata încă. Din păcate, văd că ești un judecător foarte aspru cu tine și nu-ți dai voie sa greșești. Cum citeam in cartea lui Ruiz cu cele patru legăminte, ajunge o singură dată să ne pedepsim pentru o singură greșeală, nu la infinit. Eu mi-am făcut o regulă cu acele situații nerezolvate din mintea mea: nu mă mai apropii de subiect. Punct. Pentru binele meu, când observ că încep să gândesc ceva care m-ar putea duce în vechile gânduri cu tot ce am greșit, îmi distrag in mod intenționat atenția. Chiar îmi spun in minte: "ieși de-acolo". Și funcționează. Las subiectul încheiat, așa cum e. Nu poți de pe azi pe.maine să te schimbi. Dar cu voința ceva se poate. Mici eforturi zilnice, se aduna. Sunt sigur că poți să îți vezi și părțile bune, trebuie doar un mic antrenament. :) Mă bucur că mi-ai scris :D
@@DanMunteanuOne Esti un dulce si ma bucur ca te bucuri ca ti am sau am apelat la tine (am facut o cand am simtit nu ca am uitat) si multumesc de luminita ce o aprinzi in sufletul meu. Promit ca incerc sfaturile tale dar când vad ca viata e hipernedreapta cred ca aleg sa ma asez in loc sa inaintez. Dăm ce e mai bun si ea,, ne o da in brate,, scuze. Teoretic, nu s asa batuta n cap sa nu pricep ce ar trebui sa fac, sa lupt mi este greu, lenesa de mine. Nu vreau sa spun sa lupt pentru ca, mi aduc aminte cum ca, chiar tu ai spus sa nu mai spunem ca viata e o lupta, ca de lupta avem parte. Ma intreb mereu unde am gresit, ce trebuia sa fac. Scriindu ti imi dau seama de absurditatea perfectionismului meu. Of, as dori in alt mod sa vorbesc cu tine. Cred ca o sa vorbim mai des, daca o sa dorești. In singuratatea mea esti balsam. Iti miroase a depresie🥴😅E crunt, sunt in labirint. Trebuie sa gasesc iesirea! Te salut, prietene!
Am inceput sa îți scriu un răspuns care s-a tot întins. Așa că am făcut un episod mai bine. Sper să-ți placă, Florina. E al doilea la care ma inspiri, nu?
@@DanMunteanuOne Abia aștept Dan. Eu, in afara de copii, am cam ramas singurica pe lume. Nu o spun in sensul de a ma plange, de aici se deduce un lucru bun sa zicem, ca pot sa mi mentin echilibrul si singura, mai greu dar pot, insa, cand mai intalnesc pe cineva ce simt ca se gandeste la mine, mi se pare o minune. Pot sa mi permit sa ma gândesc la tine ca la un, am vrut sa spun fratior dar nu, un mentor mai bine, si ar trebui sa urmez ce spui insa macar incerc pentru ca intentiile sunt bune si, si mai si, mi se adreseaza in mod special? Astept materialul cu drag si pana atunci un cald salut si cu multumire in suflet ca am putut sa fiu inspiratia unui nou subiect al unui nou podcast al tau! 🙋♀️☺️
@@RolandMaruntelu un terapeut energetic bun schimba total sistemul creierului care este ca o fabrica in care se afla neuronii, cerebelul, constiinta si subconstientul. La lumina divina avem acces toti insa trebuie sa activam acest mecanism. Terapeutul este un canal curat prin care trece energie pura si prin atingere se transmite pacientului. Mecanismul creierului este regenerat -se reprogrameaza/restart. Eu am sters lucruri care nu le pot descrie, dar consider ca mult mai grave decat ..ale tale!!! Imi pare rau ca nu te pot ajuta. Locuiesc in Grecia. Ti-asi face o sedinta gratis la cate podcasturi am ascultat!!!😇🥰
@@cristianalaiu7349 Eu doar am intrebat daca lumina din primul tau comentariu reprezinta de fapt constientizarea? Cred ca nu m-ai inteles sau ai inteles gresit. Nu inteleg nici ce ai vrut sa spui ca mi-ai face o sedinta gratis la cate podcasturi ai ascultat. Numai bine!
![[Idei-Atipice-41] Corpul Își Amintește | Memoria Celulară](/img/logo.svg){kind=logo}
