Ion Andreescu, pictura, painting 

fuarte frumoase woooooooooow

Felicitari Maia ! Un pictor remarcabil si un video pe masura !

Ion Andreescu (Romanian pronunciation: [iˈon andreˈesku]; 15 February 1850 - 22 October 1882) was a Romanian painter. He was born in Bucharest into a merchant's family. In 1869 he entered Theodor Aman's Fine Arts School. By 1872 he was an instructor of drawing and calligraphy at the Bishop's School in Buzău. In 1873 he left the Bishop's School for the Tudor Vladimirescu Communal Secondary School, also in Buzău. Then, in 1875 he left the Communal Secondary School for Buzău's Craftsmanship School. Influenced by Nicolae Grigorescu, he left Romania for Paris to further his education. In Paris, he began painting at Barbizon and in 1878 attended some classes at the Académie Julian.[2] His work was exhibited with the works of better-known painters such as Manet, Monet and Renoir. In 1881 he returned to Romania, ill with tuberculosis. His death followed shortly in 1882. sursa: en.wikipedia.org/wiki/Ion_Andreescu

Ion Andreescu (n. 15 februarie 1850, București - d. 22 octombrie 1882, București) a fost un pictor și pedagog român, membru post-mortem al Academiei Române (1948) Ion Andreescu s-a născut în anul 1850, într-o familie de condiție bună, fiind primul din cei sapte copii. A fost fiul lui Andrei Dobrescu si al Anastasiei Pencovici. Nu se știe exact, dacă a fost născut în București sau pe vreo proprietate a părinților situată la o oarecare distanță de oraș.[4] În condica bisericii Olteni, biserică demolată în 1987, figurează doar actele ultimilor trei frați, Cleopatra, Dumitru, Petre. Tatăl său, Andrei Dobrescu, era comerciant de bauturi și avea un han în Mahalaua Staicului. A urmat pe rând cursul primar la pensionul particular al lui Andreas Apostolas, în 1863 gimnaziul „Lazăr” din București, apoi la Colegiu „Sfântu Sava”. Începând din 1869 urmează „Școala Națională de Arte Frumoase”, recent înființată (1864), condusă de Theodor Aman. În 1872 devine profesor la catedra de desen liniar și caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În 1873 se transferă la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, apoi, în 1875, la școala de meserii din aceeași localitate. La sfârșitul anului 1878 pleacă la Paris, unde frecventează cursurile academiei private de artă Académie Julian. Verile pictează la Barbizon (unde se întâlnește cu Nicolae Grigorescu) și în alte așezări rurale. O biografie ingrată, scurtă, desfășurată sub semnul unei condiții modeste și a bolii, caracterizată mai degrabă prin absența evenimentelor, printr-o descoperire târzie a necesității exprimării artistice, a vocației, în sensul profund al cuvântului, dublează o operă nu numai importantă ca extensie, dar definitivă, matură, constituită fără ezitări și tribulații. Profesor de desen într-un oraș provincial, liniștit până dincolo de banalitate, Andreescu se dedică picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile publicității. Caracterul de introspecție, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele întregii sale arte, remarcabil de unitare, dealtfel, ca sentiment, atitudine și calitate. Contactul cu arta românească a timpului nu i-a lipsit, dar importanța unei confruntări cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse în prim-plan de arta europeană a epocii, nu trebuie neglijată. Deși de la început lucrările pictorului român au decizia și consistența operei autentice, în ultimii ani ai șederii în Franța el apare clarificat, stăpân pe mijloace, construind spațiile cu subtilitatea cromatică pe care o dă doar desăvârșita dezinvoltură tehnică. S-a stins din viață la 22 octombrie 1882, la 32 de ani, de ftizie. Interesat în egală măsură de diferite genuri ale picturii, Andreescu creează peisaje, portrete și naturi statice. Peisaje Marginea satului la apus de soare Margine de pădure; Pomi înfloriți; Stânci și mesteceni; Marginea satului la apus de soare; Câmp; Pădure de fagi; Mesteceni la marginea bălții; După ploaie; Casă de ciurari; Iarna la Barbizon; Stâncile de la Apremont; Portrete Țărancă cu broboadă verde; Țărancă cu traistă; Broboadă roșie; Autoportret Naturi statice Rațe; Coacăze; Felii de pepene; "Printre pictorii români, cu siguranță nu există personalitate mai atrăgătoare ca a lui Andreescu și destin mai plin de înțelesuri ca al său. El, de fapt, a orientat definitiv arta românească". Cuvintele acestea, aparținând lui Jacques Lassaigne, unul dintre criticii de artă francezi care s-a ocupat cu pasiune și interes de arta românească, par a fi revelatoare pentru locul deținut de Andreescu în dezvoltarea artei românești moderne și, în egală măsură, pentru modul cum a pătruns marele pictor în circuitul valorilor europene. „Stejarul lui Andreescu” încă mai rezistă vremurilor și se găsește în parcul Crâng din Buzău. El se află în partea stângă cum se merge spre obelisc dinspre poarta Crângului. Botaniști și iubitori de natură îl îngrijesc pentru a-i prelungi viața. sursa: ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Andreescu