Eu care, nu avem ce face, și în glumă am dat să o citesc că știam că o să o am de recitat peste o săptămână. Timp de 20-30 min o știam, m-am dus devale la mine , lîngă un pârâu, umblam pe acolo și ziceam balada,îmi sa trezit un spirit "măreț'"😅zici că eram ciobănelul Moldovan...😅😅😂
Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Şi unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Şi cu ce-l vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ş-are oi mai multe, Mândre şi cornute, Şi cai învăţaţi, Şi câni mai bărbaţi, Dar cea mioriţă, Cu lână plăviţă, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. - Mioriţă laie, Laie bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? - Drăguţule bace, Dă-ţi oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câine, Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrâncean! - Oiţă bârsană, De eşti năzdrăvană, şi de-a fi să mor în câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Şi lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; În dosul stânii Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios; Fluieraş de soc, Mult zice cu foc! Vântul, când a bate, Prin ele-a răzbate Ş-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa. Brazi şi paltinaşi I-am avut nuntaşi, Preoţi, munţii mari, Păsări, lăutari, Păserele mii, Şi stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuţă bătrână, Cu brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe câmpi alergând, Pe toţi întrebând Şi la toţi zicând: "Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui, Spuma laptelui; Musteţioara lui, Spicul grâului; Perişorul lui, Peana corbului; Ochişorii lui, Mura câmpului?" Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea Şi-i spune curat Că m-am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuţă Să nu spui, drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea, C-am avut nuntaşi Brazi şi paltinaşi, Preoţi, munţii mari, Păsări, lăutari, Păserele mii, Şi stele făclii!
Trăiască MOLDOVA ȘI MOLDOVENII DIN VEACURI STRĂBUNE PE PLAIURILE MOLDOVENEȘTI. POEZIA NE DEMONSTREAZĂ CĂ NU PREA LE ERAU PE PLAC MOLDOVENII NICI UNGURILOR ȘI NICI VRÎNCENILOR . BALADA MIORIȚEI NE DEMONSTREAZĂ PÎNĂ ÌN ZIUA DE AZI O FRAȚIE FALSĂ ȘI CU GINDURI NU CHEAR BUNE DIN PARTEA AȘA NUMIȚILOR FRAȚI.
Bună seara , superb , imaginile de la videoclip , extraordinar de frumoase , iar persoana care a recitat , fără cuvinte extraordinar de frumos , mulțumesc frumos 💐🇷🇴🤗
Eu care, nu avem ce face, și în glumă am dat să o citesc că știam că o să o am de recitat peste o săptămână. Timp de 20-30 min o știam, m-am dus devale la mine , lîngă un pârâu, umblam pe acolo și ziceam balada,îmi sa trezit un spirit "măreț'"😅zici că eram ciobănelul Moldovan...😅😅😂
Este o greșeală, balada Miorița a fost culeasa de Alecu Russo din Țara Vrancei, de la Soveja unde se afla în exil. Acesta i-a trimis-o prietenului său Vasile Alecsandri la Iași care a publicat-o în această variantă. Miorița de fapt nu este o baladă, este un bocet în varianta originală.
SĂ NE TRĂIASCĂ ROMÂNIA ȘI NEAMURILE EI ,CA AU ȘTIUT A FACE ASEMENEA BALADĂ! AM ÎNVAȚAT-O ÎN 1966,REȚINÎND VERSURILE,DE LA PRIMA CITIRE,IAR ACUM AM RECITAT-O ALĂTURI DE VOI! DORESC NEPOȚILOR, NEPOȚILOR VOȘTRI, SĂ O REȚINĂ ȘI SĂ O TRANSMITĂ,CA ÎNAINTE CEL PUȚIN ORAL,DE NU SE POATE ÎN SCRIS! MERITA,PRECUM ȘI MEȘTERUL MANOLE AMINTITE CA UN PATRIMONIU CULTURAL NATIONAL,!
@VovaStrelok Rușii tăi i-au deportat pe moldoveni în Siberia. Basarabia este pământ românesc. Dar tu nu ai auzit de Dacia. Tu îl știi doar pe Petru cel Mare și nevoia voastră de expansionism și imperialism furând tot timpul teritorii de la alții
Ni s-a spus la școală că în Balada Miorța putem descoperi mituri fundamentale. Despre ce mituri vorbim? Eu cred că este vorba doar despre mitul răutății. Este singurul mit care a rămas în două picioare și nu într-un picior pe un plai. Ce poate face un om bun care își așteaptă moartea, tânăr fiind, și care este atât de dușmănit pentru că iubește neamurile și munca și oile și câinii și plaiurile și cerul cu astrele? Evident că trage o fugă până în rai și de acolo ne trimite cu gura sa aurită o poveste atât lirică și plină de iubire...Că doar nu era să ne trimeață o carte poștală!
Te-ai gândit cumva să faci o paralelă intre sacrificiul ciobănașului și sacrificiul lui Iisus? Ce atâta vorbărie, filosofie, hemoragie verbală pt fapte pt care cuvintele nu sunt inutile?
Miorita originala este in mai multe variante si nu este o balada ci este un bocet de jale cantat dupa mortul tanar si neinsurat si nu are ce cauta in versuri: ungurean si moldovean si vrancean cu tras prin inel si raiul... toate acestea au fost introduse de alecsandri amestecand variantele mioritei din moldova cu cea ungureasca.... in concluzie alecsandri a folosit mai multe variante ca sa compuna balada sa... cea ce nu este drept
Este o colindă de Crăciun ca multe altele, pierdută de-a lungul anilor și distribuită ca o baladă, cu multe variante, ca multe cântece de astăzi care se cântau în baruri prin orașe.
Aceasta tampenie trebuie scoasa din literatura romana;te 'sfatuieste' ca,in fata unui pericol sa ...pleci capul si sa mergi ca boul la taiere in loc sa te aperi...ciobanul ,aici, reprezinta poporul roman...
Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Şi unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Şi cu cel vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ş-are oi mai multe, Mândre şi cornute Şi cai învăţaţi Şi câni mai bărbaţi. Dar cea mioriţă, Cu lână plăviţă, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. - Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? - Drăguţule bace, Dă-ţi oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câne, Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrâncean! - Oiţă bârsană, De eşti năzdrăvană Şi de-a fi să mor În câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Şi lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; În dosul stânii, Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios; Fluieraş de soc, Mult zice cu foc! Vântul, când a bate, Prin ele-a răzbate Ş-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi, Preoţi, munţii mari, Păsări, lăutari, Păsărele mii, Şi stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuţă bătrână, Cu brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe câmp alergând, De toţi întrebând Şi la toţi zicând „Cine-a cunoscut Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui, Spuma laptelui; Mustăcioara lui, Spicul grâului; Perişorul lui, Peana corbului; Ochişorii lui, Mura câmpului?“ Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea Şi-i spune curat Că m-am însurat C-o fată de crai, Pe-o gură de rai, Iar la cea măicuţă Să nu spui, drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea, C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi, Preoţi, munţii mari, Păsări, lăutari, Păsărele mii, Şi stele făclii!
