Ma tot intreb..de ce n are rețele de socializare..de ce niciodată nu l am vazut afișânduse pe internet cu țoale.. de ce mereu ascult muzica lui și ma regăsesc.. Si pe suflet.. ma limpezesc.. pace NA..
Apus-soarele, din nou înserat, din nou sociopat și însetat din nou s-o fac, altă noapte îndepărtat și disociat mă găsești tot aici ,de unde voiam să fug aseară țin ochii deschiși cât pot, nu mai simt nici oboseală, compot din fructe de astă-toamnă, îmi îndulcesc pasiunea pentru o doamnă, becuri se sting prin cartier și se aud țipete din case prin care stăteam și eu parcă ieri, ori e factura prea în urmă, ori tata a băut din nou vreo 20 de beri ori nu e mâncarea caldă, ori nu avem ce să încălzim ori nu e timpul de culcare că mâine nu știm dacă vrem să ne mai trezim…
tăcerea asta naște ură nu îmi explic emoții ce trec prin mine, e furtună mor ca scriitor, mor ca și om și o să mor zburând cu norii de mână că mor de dor să fiu copil pe bătătură.
o să am un zâmbet trist indiferent cât aș râde, momentele grele îmi vor rămâne pete pe suflet, trăiesc doar ca să știe ei că trăiesc zâmbete curate și inimi deschise, nu sunt parcă nu vor să m-ai zăresc, șansa mea, de parcă eu îmi doream să fie așa pentru ei nu exist decât ca un visător trist de mult m-au uitat și mi-au lăsat becul stins dragostea lor numai e atât de bună cum era ei nu mă înțeleg că fie-care om are poteca lui în viață și dacă am călcat strâmb odată nu înseamnă că o să calc la fel de fie-care dată nu mă înțelege nimeni și așa nu înțeleg pe nimeni ei nici măcar nu mă m-ai văd om de parcă pot să mă pierd așa ușor încă am credință în suflet chiar dacă îmi doresc să mor încă îmi păstrez speranța că pot depăși ce ei cred că deja ma distrus și ma lăsat cu capul gol nici eu nu mă simt învingător am multe țepușe în inima și drumul nu mi-a fost ușor am crescut cu durere în suflet încă de copil câte zile triste și în care am plâns nu pot să le înșir cine ați fi vrut să devin? credeți că dețin eu creionul propriului meu destin?
încerc să-mi ușurez durerea și în tot ce scriu să pun puțină iubire, ce mai am pe suflet să vă așez pe fețe măcar un început de zâmbet eu am devenit în timp ce nu-mi doream să fiu, și inima mea parcă acum e un loc pustiu tacerea asta naște ură nu-mi explic emoții ce trec prin mine, e furtună a apus soarele din nou este înserat, sociopat sunt însetat din nou ca să o fac, altă noapte îndepărtat și disociat mă găsești tot aici de unde vreau să fug de un deceniu țin ochii deschiși cât pot, nu mai simt nici oboseală, zici că sunt robot, sau vreun Alien prin într-o capcană, mi-e teamă să mai dorm fără să fiu mort, coșmaruri reci, cât poți să înțelegi, dacă nu vrei să inebunesti poți să pleci, eu voind să mă fac bine am bătut aceleași poteci, și nu îți trece o să vezi cât si tu o să treci, anxietăți și depresi au fost zeci, tot felul de iluzii, dragostea unora pierdută ca un bet nasol la crown.
