Pentru mine, singurul loc din lume care e acasă, cu adevărat, e Timișoara. Ce îl face așa? Oamenii ei incredibili. Inimoși, puternici, creativi. Ei sunt rădăcinile mele! M-au făcut ce sunt, ei îmi dau idei, energie, încrederea și dragostea lor.
Povestea mea cu Timișoara a început în 2003, odată cu acel an de voluntariat la Casa de Copii din Freidorf. A continuat cu multe alte proiecte sociale și culturale. În 2017, când PSD a vrut să legalizeze hoția, împreună cu zeci de mii de timișoreni am ieșit în Operei. Am ajuns la concluzia că iubesc Timișoara prea mult pentru a mai sta deoparte. Nu pot să stau pe margine și să văd cum cum tinerii pleacă pentru că trăim într-un oraș blocat, sufocat.
În video-ul de mai jos, câțiva timișoreni dragi povestesc despre mine și mă înduioșează prin cuvintele lor calde:
Doina Stoia-Oșorheian, profesoara mea de română;
Roxana Damaschin-Țecu, antreprenor social, colegă la Fundația Pentru Voi, în timpul stagiului meu acolo;
Marian Câmpan, acum tâmplar, unul dintre copiii de la Casa de Copii din Freidorf la care am fost voluntar;
Sora Savia, călugăriță, coordonatoare a Centrului de Îngrijire Paliativă din Timișoara;
Carmen Cocora, juristă, participantă în Timișoara Gospel Project;
Petre Ionuțescu, muzician, trompetist în Timișoara Gospel Project.
15 сен 2020
