Dar să lupți în război să cazi prizonier in 1944 să te întorci în țară în 1955 să te mai țină la închisoare pînă în 1957, iar ministerul muncii să zică că ai făcut atrocități cînd tu ai fost prizonier cum e? Știți cumva cum sa simțit acel om după atîția ani de chin speră cînd a ieșit la pensie să il ajute statul român să îi adauge ceva ani munciți ca prizonier iar statul sa debarasa de el și toată familia lui. Omul de rînd fără carte nu a contat niciodată
