Romanii și aurul dacilor 

#romanii,#aur,#daci,#rosiamontana,#amoniu,#traian,#apuseni,#armataromana
Între anii 129 dh și 167 d.H., vreme de 38 de ani monedele din aur bătute de romanii au avut ca materie primă, aurul luat de la daci. La această concluzie au ajuns specialiștii care au analizat compoziția aurului, din care sunt făcute monedele în perioada menționată constatând că acestea conțineau antimoniu și teluriu din aceeși sursă și în aceiași proporție ca și aurul din minele de la Roșia Montana.
Bogățiile aduse din Dacia au echivalat cu aproximativ bugetul militar pe 6 ani al Imperiului Roman.
Acesta este și motivul pentru care Traian a anunțat 123 de zile de sărbători la Roma după cucerirea Daciei.
În anii ce au urmat minele din Apuseni au fost exploatate până la epuizare asigurând Imperiului Roman, un buget militar consistent.
Dar acest răsfăț bugetar nu a durat mult. Economia romană era puternic dependentă de monedele de aur și argint, deoarece aceste metale prețioase serveau ca mijloc principal de schimb și depozit de valoare. Procurarea lor devenind tot mai dificila, a apărut hiperinflația, s-a trecut la troc, autoritățile centralizate s-au prăbușit și ele împreună cu rețelele comerciale.
Pe măsură ce imperiul a căzut în haos, o mare parte din bogăția acumulată a elitei romane a fost fie tezaurizată, fie jefuită. Invaziile barbare și luptele interne au dus la jefuirea pe scară largă a orașelor, perturbând și mai mult sistemul economic. Mulți oameni bogați au căutat să-și protejeze bunurile prin îngroparea sau ascunderea obiectelor de valoare, ceea ce a condus la descoperirea a numeroase tezaure de monede și comori în secolele următoare.
Are loc o schimbare semnificativă a distribuției bogăției Imperiului Roman în paralel cu ascensiunea feudalismului. Proprietatea pământului a devenit o sursă primară de bogăție și putere, pe măsură ce noi bogătași, nobilii locali au înființat feude și conace pe fostele teritorii romane. Are loc tranziția de la o economie monetară la un sistem bazat deținerea de pământ și producția agricolă.
Accentul economic s-a mutat către autosuficiență și agricultura de subzistență, reducând dependența de comerțul exterior și de importurile de lux care caracteriza economia romană.
În ceea ce privește soarta bogăției de aur și argint ale Imperiului Roman, o mare parte din aceasta a fost topită, reciclată sau furată în timp. Lipsa noilor surse de metale prețioase, combinată cu lipsa autorităților centralizate de batere, a însemnat că producția de monede a scăzut semnificativ. Monedele rămase în circulație erau adesea degradate sau tăiate, diminuându-i și mai mult valoarea. Monedele de aur erau folosite și acumulate în principal de cei avuți. Cei săraci foloseau monedele din bronz și cupru.
Imperiul Bizantin a moștenit și a continuat utilizarea tradițiilor monetare romane, încorporând elemente de monedă romană în propriul sistem monetar.
În concluzie, cucerirea Daciei de către romani a fost un eveniment semnificativ în istoria și expansiunea romană, iar exploatarea resurselor Daciei, inclusiv aurul, a jucat un rol crucial în puterea economică și militară a Imperiului Roman în acea perioadă.