Paul, iti multumim pentru deschidere si pentru vulnerabilitate, cred ca e foarte multa munca in spatele deschiderii si echilibrului cu care vorbesti despre trairile si invatamintele tale. Dupa toate episoadele din sezonul asta, tocmai ce am constientizat ca eu confund grija cu iubirea, pentru ca atunci cand eram copil si aveam un necaz eram ingrijita, deci primeam atentie, deci eram iubita. Iar natura mea e sa ma ingrijorez pentru cei apropiati pana imi consum toate resursele, asa ofer eu "iubire" la randul meu. Nu e lejer de digerat, dar constientizarea e primul pas. Spor la treaba in continuare si weekend placut!
Am urmărit cu mare atenție toată seria 10 pina acum și apreciez mult deschiderea lui Paul de a împărtăși experiența lui Cred ca ramine greu de înțeles cum cineva cu o asa de vastă cunoaștere a subiectului sa nu înțeleagă ca totale aceste cunoștințe sint și pt EL nu doar pentru ceilalți Pentru mine cred ca asta este cel mai greu de înțeles și probabil ar trebui discutat într-un episod separat Altfel totul pare ca o continuă încercare de a valida toate aceste cunoașteri Doar să ai cunoștințe nu pare a fi destul dacă le înțelegi doar pt viața celorlalți și nu pentru tine însuți atunci cind este cel mai important
Doamne, nu e ceva in care eu sa nu ma regasesc. Nu imi vine sa cred ce sablon tras la indigo. Ce a observat si analizat Paul e fix ceea ce ma framanta pe mine de 30 de ani.
Mă regăsesc în tot ce dezvălui tu😔Atât de mult î-mi doresc să reușesc să schimb stilul acesta de viață. Conștientizez că nu este bine pe postul acesta de salvator dar nu știu cum să fac altfel
Interesant , ma regasesc in pozitia asta, cred ca insa problema de fond e ca subconstientul nostru de copii avertizeaza ca nu suntem iubiti pt cum suntem, fara a face o vina parintilor, pt ca si ei au fost copii , de cate ori nu ati auzit parintii sunt buni, copii nu sunt, de ce credeti ca sunt copii homosexuali care nu reusesc sa le spuna parintilor , pt ca parintele crede ca daca iti da de mancare, iti da posibilitatea de a studia iti dau o masina ect te iubeste, insa nu e asa ...cand suntem cum vor ei ne simtim iubiti cand ne rebelam parintele e scandalizat, e complicat sa pui in discutie parintele pt un popor rigid ca al nostru mama , tata si dumnezeu nu trebuie contestati ..eu ca si parinte m.am comportat asa cum sau comportat parintii mei cu mine cu copii mei , cand am inteles cat e de gresit singurul lucru pe care poti sa il faci e sa le ceri iertare si sa fii mai intelegator .
Cum se poate transforma acest triunghi când fiecare dintre noi se regăsește în unul din cele 3 roluri?? Adică, Victima să accepte că este vulnerabila și se poate descurca și singura, Salvatorul sa nu mai ajute cu forța, iar Persecutorul să fie mai blând cu el și cu cei din jur....triunghiul poate fi altfel, cu alte roluri făcute mai conștient???
Paul, "supereroul", cred că a inițiat și proiectul MindArchitect ca răspuns la o nevoie de a ajuta, sub influența unui fel de sindrom al eroului. Însă îmi amintesc și de o situație în care aveai un parteneriat de afaceri cu persoane la fel de competente ca tine, care te-au pus în fața unei cerințe de a-ți asuma mai multă responsabilitate și smerenie. Această situație te-a determinat să iei decizia de a întrerupe parteneriatul de afaceri și o prietenie în care sentimentul de a fi salvator nu era adecvat. Părerea mea este că din această perspectivă limitată prezentată în acest episod al triunghiului dramei, putem obține câteva învățăminte valoroase. Consider însă că este necesar să integrăm și să acceptăm dinamica acestor identități ca parte a evoluției umane, pentru a asigura supraviețuirea speciei noastre, din care ieșirea se face treptat cu mult efort conștient și cu desprinderea de satisfacțiile pe care le oferă fiecare identitate in parte.
Incearca sa asculti mai conștient, inca o data, acest Podcast. Am incredere in capacitatea ta de a reuși sa auzi răspunsul la întrebarea ta. Se afla in material. 😊
