Domnule Andrei , desi sintem pe directii religioase putiin diferite , iti urmaresc postarile si mi se par interesante . Te apreciez si doresc ca Domnul sa iti ofere liniste si binecuvintari impreuna cu frumoasa familie pe care O ai , Cu respect P .V .
Buna ziua si pace ,pun si eu o intrebare ..a fost predestinat ca fiul meu ..unicul copil sa plece in urma unui accident anul trecut in august la Domnul ?Tot ce traim este predestinat ?Marturisesc ca stiu ca voia Domnului este desavarsita si spre binele nostru vesnic !🙏
O să încerc să vă răspund într-un clip viitor mai pe larg. Dar cred că trebuie să vă hotărâți să vă odihniți în suveranitatea lui Dumnezeu care nu greșește niciodată față de nimeni și că în ultimă instanță Dumnezeu va scoate un bine din toate
Am o intrebare,multe biserici evanghelice din strainatate afirma ca rugaciunea Tata nostru e un exemplu de rugaciune pe care Domnul Isus ne'a invatat si nu trebuie sa o spunem noi in ziua de azi,e adevarat? Domnul sa va binecuvanteze.
Dacă Dumnezeu a determinat totul înainte de veșnicii, implicit, cei care merg în iad sunt determinanți tot de voința lui Dumnezeu, nu? Sunt lăsați de Dumnezeu, adică tot Dumnezeu decide pentru ei.
@@diasporan4159 A dat raspuns in clip -urmareste atent-DACA NE MARTURISIM PACATELE AVEM IERTARE -ATIT TIPM CIT NE RECUNOASTEM SI CONTINUAM DRUMUL DUPA DOMNUL EL NU NE LASA
Mi se pare că conceptul predestinării este superficial. De exemplu, se afirmă că cei născuți din nou sunt mântuiți, ceea ce este un lucru simplu, banal și adevărat. Ceea ce contează cu adevărat este cum poate un om să se nască din nou? Nașterea din nou și mântuirea sunt lucruri certe pentru cei aleși de Dumnezeu, dar lipsa unei dovezi obiective și sigure poate duce la nesiguranță și auto-înșelare. Asemenea unei acțiuni care are un rezultat imediat și clar, nașterea din nou ar trebui să aibă semne vizibile de transformare și perseverență în credință pentru a oferi siguranță. Totuși, natura subiectivă a experienței spirituale face ca această siguranță să fie mai dificil de obținut și de menținut, punând sub semnul întrebării simplitatea aparentă a doctrinelor calviniste atunci când sunt aplicate în viața reală. În plus, dacă Dumnezeu ar alege doar câțiva oameni spre mântuire, iar pe ceilalți i-ar lăsa în păcat, ar fi părtinitor. Oare nu aceasta este definiția unui părtinitor?
@@Apologiareformata Fără intenție de a vă supăra, cunoscând poziția dumneavoastră calvinistă, sunt mai multe puncte de vedere despre calvinism care mi se par superficiale. De exemplu, cineva ar putea întreba dacă este născut din nou, dar continuă să trăiască în păcat. Din punct de vedere calvinist, răspunsul ar fi că acea persoană nu este născută din nou. Acesta este un răspuns simplu și cert, dar care nu abordează complexitatea situației și nu oferă soluții pentru lupta internă a credinciosului cu păcatul. Apoi :Cum poate cineva să fie sigur de mântuirea sa dacă semnele nașterii din nou sunt subiective? Lipsa unei dovezi obiective și clare poate duce la nesiguranță și auto-înșelare. De exemplu, o persoană poate trăi o viață morală aparent bună fără a fi cu adevărat regenerată, sau invers, cineva care se luptă cu păcatul poate îndoiala sinceritatea credinței sale. Aceasta poate crea o nesiguranță profundă în rândul credincioșilor. Apoi: Dacă harul lui Dumnezeu este irezistibil, ce se întâmplă cu responsabilitatea umană și libertatea de alegere? Aceasta poate părea că reduce libertatea umană la o simplă marionetă a voinței divine. Mulți găsesc această idee problematică deoarece pare să elimine responsabilitatea personală și libertatea de a alege sau respinge pe Dumnezeu. În practică, aceasta poate crea dileme morale și teologice, cum ar fi problema răului și responsabilitatea umană pentru păcat. Apoi:Cum reconciliază calvinismul suveranitatea absolută a lui Dumnezeu cu existența suferinței și a răului? Aceasta poate părea o explicație simplistă și insensibilă pentru cei care se confruntă cu suferința și răul extrem. Argumentul că totul servește unui scop divin poate părea să minimizeze sau să justifice suferința umană, ceea ce poate fi profund nesatisfăcător pentru cei care caută răspunsuri la întrebările lor despre sensul și cauza suferinței. Acestea sunt doar câteva probleme!
@@Apologiareformata "Așa cred eu că este" reprezintă afirmația potrivită când nu avem impresia că suntem infailibili. Sub legea păcatului și a morții nu suntem fără cusur.
Există autoritate de oficiu în Biserica pe care sa o exercite cei hirotoniți? Dacă această autoritate e de la Dumnezeu și nu de la oameni, fiind mai multe confesiuni creștine și cei ordinati exercită autoritate doar în confesiunea în care au fost ordinati, putem afirma ca Dumnezeu îngăduie divizarea Bisericii în mai multe confesiuni?
1) Minutul 7:33 ...cauza malformatiilor este "ca se preiau de la parinti defecte genetice, INCLUSIV PACATUL "!!! Poate ai vrut sa zici ca se transmite, de la parinti, PREDISPOZITIA spre pacat. Toate fiintele umane se nasc fara de pacat! Rodul pantecelui este un DAR de la Dumnezeu si este pur, neprihanit, caci "... orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare." (Iacov 1:17) 2) Diavolul este o unealta in mana lui Dumnezeu, creat cu un rol bine determinat in Planul Creatiei al lui Dumnezeu. El nu este o aparitie intamplatoare, care sa-L fi surprins pe Dumnezeu. In Planul Creatiei al lui Dumnezeu, NIMIC NU SE INTAMPLA, CI TOTUL SE PETRECE (dupa voia lui Dumnezeu). S-auzim numai de Bine!
Sunt mulți care nu au erezii. Dar nu există om fără erori. Doar un om infailibil ar putea să pretindă așa ceva însă nu este nici unul în viață astăzi. Această pretenție mai poate fi avută de unul care are un duh de mândrie luciferică
Totul este intelectualizat, nimic duhovnicesc, sufletesc! Oare e bine așa? Nuuuuu! Trebuie vorbit simplu, trebuie amintit pentru ce Isus a venit în lume etc. Sunt multe de zis, dar....nu-mi place sa scriu așa mult! La un discurs intelectual , omul nu simte prezenta Lui, ci rămâne nepăsător! Vina? A voastră!
