Locuința mea de vară E la țară... Acolo era să mor De urât și de-ntristare Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viața ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu exista berărie, Nici regie... Doar un hoț de cârciumar Care are marfa proastă Și-o nevastă Ce se ține c-un jândar'. Când te duci pe drumul mare La plimbare Este praf de nu te vezi: Trec, mișcând domol din coadă, Spre livadă Ale satului cirezi. Și te poartă sub escortă O cohortă De țânțari subțiri la glas, Înzestrați la cap cu-o sculă Minusculă, Cu pretenție de nas... Când se ia câte-o măsură, Lumea-njură Pe agentul sanitar Și-l întreabă fără noimă: "CE-AI CU NOI, MÃ? PENTRU CE SÃ DÃM CU VAR?" Ale satului mari fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am vazut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat!) Dar în zori încep cocoșii Păcătoșii, Că să facă iar scandal, Să te sături de viața Și dulceața Traiului patriarhal! De-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai treb'e altă cură În natură Să mă duceți cu alai! Meargă pictorii la țară Ca să piară De căldură și de praf! Mie dați-mi străzi pavate, Măturate, Dați-mi cinematograf! Dați-mi, dați-mi strada-ngustă Unde gustă Omul viața mai din plin, Cu trăsuri, femei cochete Și cu fete Încălțate cel puțin! / / / / / / / / / / / / /
