Cred ca acolo sus este un loc unde sufletele celor mari, se intilnesc si ramin acolo unde lumea viselor neimplinite, a iubirilor netraite sa si gaseasca implinirea, pacea si nemurirea.
Splendida poezie! Adrian Pintea ramane un mare artist, plin de sensibilitate, de o traire intensa pe care o transmite oricui il asculta. Eminescu ramane Regele inegalabil.
mama mea este basarabeanca din RM, tatal meu este rus din regiunea Celiabinsk, Uralul de Sud...eu am terminat liceul in Grecia...datorita mamei vorbesc luimba romana, datorita tatei- pe cea rusa si datorita imprejurarilor de viata - pe cea greaca si engleza... dar asta nu ma impiedica sa iubesc tot ce este frumos in toate patru limbi..eu cred ca totul depinmde de mama si tata, iar pe urma vin celelalte..
"SUNTEM CEEA CE IUBIM!"(Mihai Eminescu).De aceea il ibesc si de aceea sunt nationalist pentru ca imi iubesc patria si poporul meu.Si pentru ca mi-a harazit bunul Dumnezeu sa ma nasc si sa traiesc in PATRIA LIMBII ROMANE!
”Azi, de Ziua lui Eminescu şi a Culturii Naţionale, ne bucurăm că Eminescu există, că am ajuns să putem să ne regăsim mai mult prin el. Mai mult ca oameni, ca neam şi ţară.”prof. Adrian Ţineghe
Îngerii noștri locuiesc in case adevărate!!, din material lemnos!, cu acoperiș de șindriă si drumuri fără pămînt, praf, iarbă... Drumuri pavate cu parket laminat, de culoarea lemnului natural și uscat, ca și locuiñtele țărănesti în care trăiesc mai departe, ai noștri! Drumurile urcă spre centrul acestui ținut, ca pe un deal: acolo se deskide un rond uriaș, asemănător bazinelor în care, fîntînile noastre arteziene oxigenează apa, perpetuum... Doar că Dincolo nu am zărit nicio fîntînă, nicio apă!..., numai bazinul uriaș, căruia, bunicii mei, îi spuneau "piață". M'am apropiat cu bicul,care m.devreme stătea pe'un scăunel tot din lemn deskis la culoare, alătuŕi de bunica... Toți Îngerii erau în straie albe si lungi!, cămăși dk.doriți, dacice... Bunicul s'a aplecat și a ridicat dintr'o grămadă a unui stand, o pepenoaică pe care abia o cuprindea cu brațele... Nu l'a costat nimic!!, totul era gratuit!... Îngerul Meu se afla în pridvorul de lemn, de la etaj, pe'o stradă lăturalnică... Mi'a făcut semn cu mîna, invitîndu'mă să urc!, din stradă, spre scara ce ducea in pridvor!, ...un singur etaj?! Si'am urcat; bucuroasă că'l pot revedea și că arăta la fel de normal, ca'n timpul în care fusesem colegi de grupă... Toți arătau la fel ca în timpul vieții!, perfect sănătoși!, avand aceeași vîrstă, la care plecaseră dintre noi!!, dar fără amprentele maladiilor ce'i răpuseseră!... Îngerul m'a întrebat dk.nu doresc să rămîn?!!, voia să intru si sa'i cunosc părinții?!.. L'am refuzat: i'am amintit de copiii mei, care mă așteptau acasă! Si am coborît înapoi, scara! Apoi m'am trezit în patul meu!! Am felurite vise despre Cer!..., Mîntuitor!..., Calea Crucii!?!... - ALTĂDATĂ!...
Între nouri și-ntre mare Zboară păsări călătoare. Cum nu pot și eu să zbor, Să mă iau pe urma lor ! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să zbor, Să mă iau pe urma lor ! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele în spume, Peste mare, peste lume ; Ș-aș vedea cum trec cu toate, Rânduri-rânduri arătate, Înnegrirea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rândurelelor, Tremurarea stelelor. * Printre nouri, luna, luneci, Numai mie mi te-ntuneci. Printre nouri rătăcești, Numai mie-mi înnegrești. * Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor ? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul văzând-o crește ; Și când trece prin grădină Toți copacii i se-nchină Și încep să înflorească, Pe ea s-o împodobească Căci văzând-o, toată țara Crede că e primăvara. * Lumineze stelele, Plângă râurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile-mbătrânească Și pădurile să crească. Numai eu voi rămânea Gândurile la o stea Ce a fost odat-a mea : Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste, Ziua cine mi-o zâmbi, Noaptea cine-o povesti ? * Ceruri triste, zile grele Și nopți lungi fără de stele, Cărarea vieții mele.
Da ai dreptate am greseli de ortografie, am plecat de mult timp din Romania si am uitat multe lucruri dar, eu teas sfatui sa nu mai judeci daca nu stii cu cine vorbesti.
Limba nu a uitat-o ,a uitat doar forma de a scrie si eu accept aceasta idee,aceasta forma de exprimare . Aroganta nu are ce cauta in inimile curate . Se spune ca nu este incorect sa exprimi cum se scrie ,incorect este cind exprimi si nu sti ce ..........
