Winter Trains in Harsh Conditions @ București Nord Rail Station [January, 2012] 

ENGLISH: Certainly, one of the hardest jobs in the world is to be a Railway Man. Snow, blizzards and other "gifts" from the cold season transforms a difficult job into an incredibly difficult job.
Although I had to sustain an exam the next day, I prepared my shoes with cream to be resistant to the consistent snow on the pedestrian traffic and went to Bucharest North Station to ... get frozen along with the other Railway Men. Well, in just 3 hours which I stayed there for taking pictures with the 2012 Winter Trains, I became a being with frozen hands and feet, with bones and muscles impregnated with very cold air and with a big ammount of snow in my boots. But what about those working in the railway service with their program of 8-10-12-14 hours? It's enough to spend a day of it as 25 or 26 January 2012 and you do not need anything, just a warm cup of tea with a good meal and a strong sleep.
However, trains run very hard, switches persists to not respond properly, ice and snow form serious obstacles against the iron giants and everything turns into tens of minutes or even hours in cold lost by travelers eager to reach their homes. I don`t say this in human perspective behind the computer screen, but I say from the perspective of the passenger to whom the delay in starting the train was about one hour, the perspective of the passenger that should arrive home after a long separation, from the perspective of the traveler who enjoys warm in the compartment. Oh ... and from the railwayfan perspective that goes at the last carriage and admire minutes in row how train rolls over the frozen.
If we consider the weather does not allow you to move around on foot not even a few hundred meters ... trains make their way through the cruel and terrible time, helped by skilled people and with sense of sacrifice, with only one reason: to keep alive the "move" in this world movement moving!
ROMÂNĂ: Cu siguranță, una dintre cele mai grele meserii din lume este aceea de feroviar, fie că vorbim de mecanici de locomotivă, revizori tehnici de vagoane, impiegați sau agenți de la linie. Iarna cu zăpada, viscolul și celelalte "cadouri" ale anotimpului rece transformă o meserie grea într-una incredibil de grea.
Deși aveam examen a doua zi, mi-am dat papucii cu cremă să fie cât de cât rezistenți la stratul de zăpadă consistent din traficul pietonal bucureștean și am pornit în Gara de Nord să... îngheț alături de ceilalți feroviari. Ei bine, în doar 3 ore în care totuși m-am mișcat și mă puteam retrăgea când și când sub acoperișurile peroanelor Gării de Nord, am devenit o ființă încremenită la mâini și la picioare, cu frigul în oase și în mușchi, cu bocancii uzi și cu mintea... puțin zis... înghețată. Dar cei care lucrează în slujba căii ferate cu al lor program de 8-10-12-14 ore? E de-ajuns să petreci o singură zi din aceasta cum a fost 25 sau 26 ianuarie 2012 și nu-ți mai trebuie nimic.
Și totuși, trenurile circulă foarte greu, macazurile se încăpățânează să răspundă corect la comenzile electrice, gheața și zăpada formează obstacole serioase în calea giganților de fier și totul se transformă în zeci de minute sau chiar ore pierdute în ger de către călătorii dornici să ajungă la casele lor. Nu spun asta din perspectiva omului care stă în spatele ecranului de calculator, ci o spun din perspectiva călătorului căruia îi întârzie la plecare trenul cu care ar trebui să ajungă acasă după zeci de zile de stat depărtare, din perspectiva călătorului care se bucură de un aer cald în compartiment, din perspectiva călătorului care AJUNGE, ÎN SIGURANȚĂ, la casa lui. Aaa... și din perspectiva pasionatului care se duce la urma trenului și admiră minute la rând suluri de zăpadă făcute praf în urma Trenului InterRegio 1653, București Nord -- Vatra Dornei Băi.
În condițiile în care vremea de afară nu-ți permite să te deplasezi pe propriile picioare nici câteva sute de metri... trenurile, cum-necum, își fac cale prin vremea cumplit de năprasnică și, comandate de oameni pricepuți și cu simț de sacrificiu, fac ce știu ele mai bine: să mențină vie mișcarea în această lume flămândă de mișcare!

Авто/Мото