comori "duhovnicești" cu melodii lumești. Hai fiți serioși oameni. Chiar e nevoie de improvizațiile alea șmechere la cântarea asta? e vorba de venirea Domnului nu de un cântec despre gagici. Nu știu ce-i cu românii că neapărat insistă ca muzica lor să sune ca și cea a lumii. Am trecut și eu prin faza aia, dar m-a potolit Domnu.
Cât de măreț e Dumnezeu! Văd marea cu talazuri grele, Mă-nalț pe munții de bazalt Și-mi zboară gândul printre stele, Tot mai înalt. Ce împărat îşi duce-oștirea Spre un gigantic apogeu? Acel ce-a pus în goluri firea, Acel ce-a scris oricui menirea Mai mult decât nemărginirea E Tatăl meu! Cât de temut e Dumnezeu! Vuiau de pe Sinai ecouri Când glasul Domnului vorbea. Iar Moise-nainta prin nouri Și tremura… La Tronul Alb se strâng sfielnic Voievozi de foc din Empireu. Și heruvimii vin cucernic, Slăvind Eternul Vistiernic. Și-acest Stăpân Atotputernic E Tatăl meu! Și cât de bun e Dumnezeu! Chiar dacă stelele bătrâne Tot au o vreme când se-aștern, Dar cine în Isus rămâne E-un fiu etern! Și-n fata slavei sclipitoare, În ceasul lumii cel mai greu, Când cei ce-au dat pe sfinți la fiare Vedea-vor Forța Creatoare Eu voi șopti cu adorare: E Tatăl meu…
1.Timpul cel din urma a sosit acuma, Fratilor, ca sa ne pocaim; Firea pamanteasca vrea sa ne robeasca, Dar cu toti, din somn, sa ne trezim! R: /: Iata, Domnul, frate, la inima-ti bate: Deschide-I si nu Il refuza. Lumea si trufia, pofta si mandria Alunga-le din inima ta! :/ 2. Domnul cerceteaza si apoi lucreaza In fiii Sai care I se supun. Care se smereste si se pocaieste, Il conduce pe-al vietii drum! 3. Dar sa stii, amice, Cel Rau vrea sa strice Credinta ta, ca sa dai 'napoi; Dar te roaga tare, cu credinta mare, Si striga: „O, Doamne, fii cu noi!" 4. Azi, se profeteste ca-n curand soseste Al lumii mare Judecator; Biblia arata ca Cel fara pata Azi e scumpul nost' Mantuitor. 5. Azi, multi se-nspaimanta o De lucrarea sfanta, Zicand ca nu-i lucru-adevarat Auzind vorbire-n alte limbi straine Pe cel ce-i cu Duh Sfant botezat. 6. Dar Ioel arata veste-adevarata, Lucru mare, clar si lamurit Despre Profetie si de limbi straine Care azi, cu toti, le-am auzit.
Binecuvintat sa fie Dumnezeu Tatal si binecuvintat sa fie Domnu Isus te binecuvintez in numele Domnului ca sa va ajute sa va duceti slujba la care suntes chemati
Doamne, Ce minunat ai putut să fii Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăţie de iubire Din bunici, Din tată şi mamă şi nişte copii Sărbătoare a vieţii, I-ai adunat în jurul unei vetre, I-ai strâns în jurul unei pâini… Este lucrul cel mai frumos ce Ţi-a ieşit din mâini Şi pentru cine ştie să-nţeleagă, Această minune pe care-o numim „casa noastră” Este frumoasă numai întreagă. Dacă ne-ar lipsi bunicii Am fi fără glorie Ca un popor fără istorie… Dacă ne-ar lipsi ăştia mici Ni s-ar stinge orice viitor Căci noi ne auzim mereu spre cer în paşii lor… Dacă nu s-ar mai întoarce tata De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata Cât de trist ar fi băiatul, Cât de nemângâiată ar rămâne fata… Stâlpul casei s-ar frânge Privelişte de care şi îngerii ar plânge, Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni Inima casei s-ar opri… Frumos ne amintim de Abraam care zicea „Eu şi toată casa mea”… Frumos ne amintim de Moise Când repeta lui Faraon mereu „Noi şi tot ce este al nostru Vom merge să slujim lui Dumnezeu”… Este-nserare Şi parcă se-aud dinspre cer osanale De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?… Fiindcă pe pământ, un copil Se roagă pentru sora lui mai mică Pentru fratele lui mai mare… Este spre miez de noapte Dar ce bucurie o fi printre stele De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele? Fiindcă aud dinspre pământ nişte şoapte E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi Să-i fie copiii cuminţi…. E de cu zori Dar luceferii parcă abia acum se aprind Ca nişte cereşti veghetori Lumina, garanţie grăbesc să-şi trimită Spre fruntea unui tată ce în rugă Cere să-i fie casa ocrotită…. Doamne, Mai mult decât pentru apă şi pentru pâine Pentru ai mei care sunt Pentru ai mei ce vor veni Fiindcă ştiu că nu departe, într-o zi, Tu mă vei întreba: „Unde ţi-e turma pe care ţi-am încredinţat-o?” Iar eu vreau să-Ţi răspuns frumos: „Doamne, iat-o” Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta…. Aşa adesea mă surprind plângând de bucurie, Visând că sunt în marea Ta împărăţie Şi casa mea întreagă acolo lângă Tine… Bunicii, cu înţelepciunea lor despre ce-i bine Şi tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ Şi mama, cu iubirea, şi fraţi, surori, toţi sunt Şi copilaşii, iată-i, pe nume noi îi chem Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem…. Numai de-un singur gând m-aş tulbura Că-mi va lipsi de-acolo cineva… De-aceea-n fiecare seară şi-n fiecare zori de zi În inimă mi-i strâng pe toţi Şi-i fac mănunchi de bucurii…. Cu îngerii îi fac prieteni Şi-i plimb frumos din stea în stea Şi-i trec prin cântecul iubirii: Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, Şi mută-n ceruri toată casa mea.
/: Unde ești, Doamne? Te caut mereu! Unde îți este locașul Tău? Unde ești,Doamne? Să Te-ntâlnesc Spune-mi unde ești să Te găsesc!:/ 1. Eu locuiesc sus în cerul preasfânt, Dar sunt și aici, jos pe pământ. Eu sunt în cerul cel strălucit, Dar sunt și lângă omul smerit. 2. Eu sunt în casa celui sărac, Să-i aduc hrană și să-l îmbrac. Sunt cu bătrânul cel ostenit, Și cu copilul cel necăjit. 3. Eu sunt la patul celui bolnav Ce zace de mult, slab si firav. Sunt cu orfanul ce plânge-n ascuns Căci Eu sunt Tatăl milos și bun. 4. Sunt călătorul cel ostenit, lângă cortul celui lovit Am haina ruptă, sunt gol și lipsit, Caut o casă să mă-ncălzesc Și foamea ca să Mi-o potolesc.
La toate problemele vieții, răspuns la Tine găsesc, Când negura-acoperă cerul, Tu pace-mi dăruiești! /: Când noapte-i in viețile noastre, Tu, Soare, luminezi Când valul se-nalță pe mare,Tu,Doamne ne salvezi! :/ /: Te iubesc, Te iubesc,Doamne! :/ În toate războaiele vieții, Isus, eu Te chem Cu Tine eu birui ispite și har in Tine găsesc! /: Prin Duhul mă rog mai fierbinte, cu Tin' când mă-ntâlnesc Cuvântu-Ți mi-e sfat de Părinte, in Tine mă incred!:/ Pe drumul vieții de tânăr, Isus,eu Te chem Tu prinde-mă Tată de mână, cu Tin' vreau să alerg! /: Te laud, Te laud,Stăpâne, căci Tu ești Dumnezeu Te laud, Te laud, Părinte, pe veci fii Tatăl meu! :/
1. Din zorii zilei mele, În lanul Tău m-am dus Culegător de spice, așa precum ai spus! /: Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut, Sfios și singuratic și lăcrimând ca Rut. : / 2. Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând, Cu fruntea aplecată, m-am ostenit lucrând /: Dorind, când vine seara, să-Ți pot aduce-n prag, C-o dragoste smerită, toți snopii strânși cu drag! : / 3. Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi, Când se întorc acasă toți lucrătorii Tăi! /: Pe urma tuturora, mă-ntorc și eu tăcut, Sfios și singuratic și lăcrimând ca Rut! : / 4. Mă rușinez de rodul puțin ce am găsit, Dar Tu-mi cunoști arșița prin care m-am trudit! /: O, iată, vine seara! Îți cer un adăpost, S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost... : / 5. Întinde, peste mine, veșmântul Tău plăcut, La sfintele-Ți picioare, să dorm și eu, ca Rut, /: Iar mâine Dimineață, mă școală fericit Să-ntampin bucuria spre care-am suferit! : /
R: Unde eşti Doamne ? Te caut mereu ! Unde îţi este locaşul Tău ? Unde eşti Doamne, să Te întâlnesc ? Spune-mi unde eşti, să Te găsesc ! 1. Eu locuiesc sus în cerul preasfânt, Dar sunt şi aici, jos pe pământ. Eu sunt în cerul cel strălucit, Dar sunt şi lângă omul smerit. 2. Eu sunt în casa celui sărac, Să îi aduc hrană şi să-l îmbrac. Sunt cu bătrânul cel ostenit, Şi cu copilul cel necăjit. 3. Eu sunt la patul celui bolnav, Ce zace de mult slab şi firav. Sunt cu orfanul ce plânge-n ascuns, Căci Eu sunt Tatăl, milos şi bun. 4. Sunt călătorul cel ostenit, Am haina ruptă, sunt gol şi lipsit. Caut o casă să mă-ncălzesc, Şi foamea ca să mi-o potolesc.
