Doamne, Ce minunat ai putut să fii Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăţie de iubire Din bunici, Din tată şi mamă şi nişte copii Sărbătoare a vieţii, I-ai adunat în jurul unei vetre, I-ai strâns în jurul unei pâini… Este lucrul cel mai frumos ce Ţi-a ieşit din mâini Şi pentru cine ştie să-nţeleagă, Această minune pe care-o numim „casa noastră” Este frumoasă numai întreagă. Dacă ne-ar lipsi bunicii Am fi fără glorie Ca un popor fără istorie… Dacă ne-ar lipsi ăştia mici Ni s-ar stinge orice viitor Căci noi ne auzim mereu spre cer în paşii lor… Dacă nu s-ar mai întoarce tata De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata Cât de trist ar fi băiatul, Cât de nemângâiată ar rămâne fata… Stâlpul casei s-ar frânge Privelişte de care şi îngerii ar plânge, Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni Inima casei s-ar opri… Frumos ne amintim de Abraam care zicea „Eu şi toată casa mea”… Frumos ne amintim de Moise Când repeta lui Faraon mereu „Noi şi tot ce este al nostru Vom merge să slujim lui Dumnezeu”… Este-nserare Şi parcă se-aud dinspre cer osanale De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?… Fiindcă pe pământ, un copil Se roagă pentru sora lui mai mică Pentru fratele lui mai mare… Este spre miez de noapte Dar ce bucurie o fi printre stele De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele? Fiindcă aud dinspre pământ nişte şoapte E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi Să-i fie copiii cuminţi…. E de cu zori Dar luceferii parcă abia acum se aprind Ca nişte cereşti veghetori Lumina, garanţie grăbesc să-şi trimită Spre fruntea unui tată ce în rugă Cere să-i fie casa ocrotită…. Doamne, Mai mult decât pentru apă şi pentru pâine Pentru ai mei care sunt Pentru ai mei ce vor veni Fiindcă ştiu că nu departe, într-o zi, Tu mă vei întreba: „Unde ţi-e turma pe care ţi-am încredinţat-o?” Iar eu vreau să-Ţi răspuns frumos: „Doamne, iat-o” Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta…. Aşa adesea mă surprind plângând de bucurie, Visând că sunt în marea Ta împărăţie Şi casa mea întreagă acolo lângă Tine… Bunicii, cu înţelepciunea lor despre ce-i bine Şi tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ Şi mama, cu iubirea, şi fraţi, surori, toţi sunt Şi copilaşii, iată-i, pe nume noi îi chem Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem…. Numai de-un singur gând m-aş tulbura Că-mi va lipsi de-acolo cineva… De-aceea-n fiecare seară şi-n fiecare zori de zi În inimă mi-i strâng pe toţi Şi-i fac mănunchi de bucurii…. Cu îngerii îi fac prieteni Şi-i plimb frumos din stea în stea Şi-i trec prin cântecul iubirii: Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, Şi mută-n ceruri toată casa mea.
