PASTILA DE CULTURĂ DIN DRAG DE ROMÂNIA - FUEGO - sezon 2 - NR.58 

Deosebit de frumoase versurile poetului Adrian Păunescu în interpretarea ta Paul deosebită.🙏♥️🌹😘

Dragul meu Paul, poetul ADRIAN PĂUNESCU, prim versurile sale a descris foarte frumos,toate frumusețile României 🇷🇴. Mulțumesc pentru pastila de cultură de astăzi, șiti doresc un weekend minunat. Cu dragoste și admirație ♥️💞🌹.

Minunate versuri! Minunată interpretare! Superb moment, dragul meu!❤❤❤

Mulțumesc cu recunoștința! Superb momentul!🥰🤗

Bună seara dragul meu artist Paul Surugiu-Fuego🔥🥰❤😍o nouă pastilă desre marele poet Adrian Paunescu Seară frumoasă te iubesc mult❤❤❤🥰😍

Multumesc Paul ❤❤❤

ICONICĂ PRIVIRE-I...IUBIRE IN ATÂT Iconică-n privirea clipei ce se-nchină Iubirea își descrie din atingeri lacrima senină. Ce vrea să-si cânte sufletul icoanei ce tot suspină Înmărmurită-n timpuri,părând ea o lumină.. Ochii inocenți ai timpului prezent așază limpezime Iar apele infinitului Univers aștern trene de vals în mine. Plăpânda ființă tremură învolburată de tumultul altei ființe. Zborul pare a fii rugăciunea puterilor în fața neputinței. Mă ating timpuri ce par și ele iconice în fața frumosului. Dar clopotele bat drumul Omului rugând eternul cer din Sfânt în altar. Și taina se-nfiripă cu fiecare vers,precum veacul jerfindu-se-n pahar. Potirul învierii pare să fie însăși renașterea sufletului în poezie Iar zborul inocentului prunc E însăși Arta scrisă cu lacrimi de iubire, Dulcea mahramă a miresei ce-și cântă nota pe coarda sufletului în simfonie. Așa oare o fi iubirea precum iconică îmi e privirea...? Așa ești și eu, eu și tu..înnobilați de valsul pe care-l dansăm cu nemurirea. Brat la braț,tremurând precum ruga în altar se scrie fericirea. Doamne înalt E zborul când glasul îngerului cântă iubirea. Iconică în ochi de suflet rugăciunea mi-e crezul și privirea.. AUTOR ...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

OCHII ACEȘTI...ATÂT DE ..INALȚI...IUBESC Ochii acești atât de înalți identi cu ochii tatălui ce-i privesc din ceruri..identici ochii tatălui Ioan..care i.a dat măreția sinelui în iubirea aproapelui..Acești ochi ascund tumultul vieții în care și la care copilul blând cu suflet mare ce roagă mereu cerul cu umila îndurare de mai bine pentru mâine ..acești ochi adunat-lumini dar și dureri,lumini și sacrificiu peste puterile omului normal ,uneori scrind în lacrimi fiecare notă a vieții sale..dar cu demnitate mergând mai departe și alungând obstacole și opreliști au știut să iasă invingători în zâmbetul de rai care-i așează pe chip etene și veșnice primăveri..Ochii aceștia ascund trădări și înjunghierii și săpări pe la spate,chiar de la cei care i-a ajutat,plânsul mocnit fiindu-le rugăciunea nestinsă către Dumnezeu și Divinitate..care L-am răsplătit cu mult și răsplăteste cu mult și tot ce merită...căci merită din plin...IUBIREA I.A FOST ȘI.I ESTE CĂLĂUZĂ ȘI IZVOR NESECAT DE RENASTERE SI DE ZBOR SPRE ÎNALT în care ochii prind conturul luminii dadătoare de viața ..și dau lumini fiecărui suflet și fiecărei inimioare,armonizând viața fiecărui om din lumi și din lume..Ochii aceștia sunt dăruirea sufletului lui în IUBIRE...❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Felicitari❤

DOAR PRIVINDU-TE ÎN CLIPE...IMI ESTI ATÂT..... Doar PRIVINDU-TE în clipe îmi ești atât din dăruire Și-n lacrimile care plâng te chem cu dor a mea iubire. S-atingem cerul ce din nori de botează cu sfințire Spunându-ne că noi suntem dar din Dumnezeire. Și-n ochii luminoși de vise ce par atingeri de visări Sărutul noștri scrie rime,luminând a nopților cărări. Iar pleoapele cutreieră adâncuri din care-am renăscut Pe margini de fântâni ne scrie clipa pasul rupt dintr-un trecut. Adie vântul printre ramuri ce tremură-n acord firav Îmi atât cu gingășia unit pe coarda de țambal Și cântul care vrea să-mi fure ia... Ce crezi ..a înmărmurit pe dată atât versul cât și poezia... Și eu cu ce-am rămas...? Inlăcrimată pictez năuca inima și hârtia.. În așteptare par a fi chiar toate când fiecare plâge Și plânge de cu zor în ramul care frânge Florile iubirii cântate cu atâta dor... Doar pașii mântuirii șoptesc rugi la Mântuitor Iar Omul din lumină E veșnic muritor. Dar regăsit în timpuri adormite-cântul turmei de Păstor.. Câte lacrimi roagă-n taină sufletul pe Dumnezeu.Mântuitor..? Doar PRIVINDU-TE în clipe ..îmi ești atât.. Raiul cu lumini aprinse rugând... Inimă ce bate-n mine să te iubesc din gând cu gând Să pot fi totul pentru tine în viața lacrimei din cânt. TE IUBESC...!!! AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Şi deşi atâta lume a susţinut această afirmaţie, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ţi vină să plângi atunci când te gândeşti la oameni, să iubeşti totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândeşti şi la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamnă a te salva prin iubire, singurul izvor al speranţelor. Emil Cioran

RAMURILE CÂNTĂ...AȘA CÂNTAU ODATĂ RUGILE...ATÂT Și ramurile cântă cum cântat-au odată Ruga în vecernii și lacrima de fată. Pașii sfinți din Om și urmele sunt gata Să roage veșnicia în ceruri sus la Tată. Aș vrea să îți fiu floare pictată pe năframă, Să frâng lacrima-n ochi de ploi frânte-n icoană Și tot în tine plânsul să-l port în rugi de mamă. Ca pe o sfântă-n veacuri te scriu cu doruri jertfirilor din palmă. Taine de note își creionează gândul. Pictează prunc din rouă cuprins nopții în rânduri. Atâtea clipe sfinte roagă lumea-n plânsuri. Ca o cunună-n patimi cad ploile furtunii. Și ruga nu se oprește când ploaia spune Că urmele din patimi sunt scrise din cer în sânge și în nume. Jertfirea E în patimi... Frângându-se cu taină lacrimei din pâine. Și astăzi...și-atât de drag și mâine.. Firmituri de suflet sărută în tămâie Cum lacrima sărută ruga din țărână Jertfa-n Om și jertfa-n mână. Și ramurile cântă...așa cântau odată Omul jertfei sfinte în lacrimă de fată. Plângând a veșnicie cumpăna fântânii Plânge cu izvorul lacrima din mâinii, Plânge izvorul Maicii cu binecuvântări de apă Icoana neputinței îngenuncheată-n fată.. Atât de aproape Doamne.. Ramuri de iubire și ruga cea cântată... Rugăciunea-n Tată... Lacrimă de fată... AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

ATÂT DE FRAGEDĂ ÎMI FU VISAREA A nopților taine mi te-au cuprins în toată ca pe năluca serii ce-mi bate Timpul nesfârșit pe sușotiri de ape.. Iar clopotul suspină chemându-te în poartă.. În adâncuri numai ele știu cât Omul îndură și poate Să-ndure și întunericul ce mi.e aproape Și mărul discordiei ce ne ține atât de departe. Aș vrea să-ți ating respirații senine... Și Duhul din tine... Să-nchine... Rugăciunea șerilor în gânduri senine. Atât de departe mi-e sufletu-n tine plângând în pustiu Noapte ce-și lasă din trena gândul târziu. Îmi ești adâncul ce-atingi cărări... ...din infinitele plecări... Și te întorci atât de obosit din nesecate depărtări.. Sunt clipe-n care teama mă cuprinde ca într-un ghem ...și vrea să țipe Să strig și urletul din dorința vrea să mă ridice Dar sunt oprită... Țintuită ....în clipă... Atât de de grea...îmi cade și.a mea aripă Și teama din mine țipă... Chemarea firii cu cele sfinte înaltului din tine...mă ridică Deși mâini invizibile mă țin pe loc ca într-o sticlă. Inimă e cea care în brațe îți stă iubindu.te atât... Atât cât universul a scris și îți permite.. Atât de fragedă ca o firidă... Inimă închină.. Lacrima din dorul care te suspină... Te iubesc iubire în sărutul ce mă închină. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE.😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

"Flămând şi gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut Şi câine eu ţi-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Şi ham de cai, şi jug de boi Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci. Băieţii tu-n război ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt: Nici milă n-ai, nici crezământ! Flămânzi copiii-n drum ne mor Şi ne sfârşim de mila lor - Dar toate le-am trăi uşor De-ar fi pământ! De-avem un cimitir în sat Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug. Şi-n urma lacomului plug Ies oase şi-i păcat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos Din case goi, în ger şi-n vânt, Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; - O, pentru morţi şi-al lor prinos Noi vrem pământ! Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim Că ni-or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-şi vor bate-ai voştri joc De noi, dacă murim. Orfani şi cei ce dragi ne sunt De-ar vrea să plângă pe-un mormânt, Ei n-or şti-n care şanţ zăcem, Căci nici pentr-un mormânt n-avem Pământ - şi noi creştini suntem! Şi vrem pământ! N-avem nici vreme de-nchinat. Căci vremea ni-e în mâni la voi; Avem un suflet încă-n noi Şi parcă l-aţi uitat! Aţi pus cu toţii jurământ Să n-avem drepturi şi cuvânt; Bătăi şi chinuri, când ţipăm, Obezi şi lanţ când ne mişcăm, Şi plumb când istoviţi strigăm Că vrem pământ! Voi ce-aveţi îngropat aici? Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi Noi mame şi surori şi fraţi! În lături, venetici! Pământul nostru-i scump şi sfânt, Că el ni-e leagăn şi mormânt; Cu sânge cald l-am apărat, Şi câte ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat - Noi vrem pământ! N-avem puteri şi chip de-acum Să mai trăim cerşind mereu, Că prea ne schingiuiesc cum vreu Stăpâni luaţi din drum! Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ! Când nu vom mai putea răbda, Când foamea ne va răscula, Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa Nici în mormânt!" George Coşbuc

ATÂT DE FRAGEDĂ...IMI PARE Atât de fragedă îmi pare clipa în care regăsec Lumina ce se înfiripă cu taine în care-ți vorbesc. Scriu și-n picături de rouă atingeri tandre mă iubesc Într-un sărut din zori de ceață adorm în tine și privesc. Ochii de suflet...ochii de gheață...și chipul tău Dumnezeiesc.. Cât Doamne ...te iubesc. Atât de fragedă-n atingeri inima mă bate-n rugă. Precum un clopot care-ngână tainic slovă pusă-n gură. Tremurândă că o frunză plânge lacrima bătrână Amorțind pe ram de gânduri fiecare dor în mână. Și-n frăgezimea adormită pe brațul dragostei cernute Sărutul meu iubirii ascunse... Se așeză timid pe frunte Și-n somn mi-ai tresărig timid... Ai venit..?..mă întrebă sărutul ce mi-l așezăși pe buze.. Am venit...iubire ...am venit.. Iubindu-te azi cum nu ai fost iubit.. Timid ...mult prea timid... Te ating...sărutului din taine de iubit În clipele fragile de cuprind.. Atât de fragedă în tine mă închin.. Lumina și viață din lacrimi și suspin.. Te iubesc în toate din clipă ,din april Te iubesc cu tine pe ramuri de smochin Și rog în rugi din veacuri să îmi rămâi.. ..iubirea icoanei din Divin.. Iubirea mea timidă ,din fraged în senin Te rog în toate ,sfântă cuprinde-mă-n destin. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

🌟🌟💞🌟🌟 - Ce faci? - Te iubesc pe tine... - Cât de mult? - Până se va termina timpul... - Ai să poți? - Da...Pentru că tu ești timpul meu. Tu ești trecutul meu, prezentul și viitorul meu. Totul se rezumă la cele două cuvinte: Te iubesc! (Jurnalul unui visător)

"Un monah l-a întrebat pe părintele Gavriil ce este postul. „Lasa-mă să-ți explic”, a răspuns el și i-a spus monahului despre toate păcatele pe care le săvârșise. De rușine, monahul nu știa ce să facă. Căzând în genunchi, a plâns. Iar părintele a spus zâmbind: Acum du-te și mănâncă-ți prânzul. „Nu, părinte, mulțumesc, nu vreau”, a răspuns monahul. - Asta înseamnă postul, când îți amintești de păcatele tale, te căiești, și nu te mai gândești la mâncare." Sfântul Gavriil al Georgiei

RAMURILE CÂNTĂ...AȘA CÂNTAU ODATĂ RUGILE...ATÂT Și ramurile cântă cum cântat-au odată Ruga în vecernii și lacrima de fată. Pașii sfinți din Om și urmele sunt gata Să roage veșnicia în ceruri sus la Tată. Aș vrea să îți fiu floare pictată pe năframă, Să frâng lacrima-n ochi de ploi frânte-n icoană Și tot în tine plânsul să-l port în rugi de mamă. Ca pe o sfântă-n veacuri te scriu cu doruri jertfirilor din palmă. Taine de note își creionează gândul. Pictează prunc din rouă cuprins nopții în rânduri. Atâtea clipe sfinte roagă lumea-n plânsuri. Ca o cunună-n patimi cad ploile furtunii. Și ruga nu se oprește când ploaia spune Că urmele din patimi sunt scrise din cer în sânge și în nume. Jertfirea E în patimi... Frângându-se cu taină lacrimei din pâine. Și astăzi...și-atât de drag și mâine.. Firmituri de suflet sărută în tămâie Cum lacrima sărută ruga din țărână Jertfa-n Om și jertfa-n mână. Și ramurile cântă...așa cântau odată Omul jertfei sfinte în lacrimă de fată. Plângând a veșnicie cumpăna fântânii Plânge cu izvorul lacrima din mâinii, Plânge izvorul Maicii cu binecuvântări de apă Icoana neputinței îngenuncheată-n fată.. Atât de aproape Doamne.. Ramuri de iubire și ruga cea cântată... Rugăciunea-n Tată... Lacrimă de fată... AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

ATÂT DE FRAGEDĂ...IMI PARE Atât de fragedă îmi pare clipa în care regăsec Lumina ce se înfiripă cu taine în care-ți vorbesc. Scriu și-n picături de rouă atingeri tandre mă iubesc Într-un sărut din zori de ceață adorm în tine și privesc. Ochii de suflet...ochii de gheață...și chipul tău Dumnezeiesc.. Cât Doamne ...te iubesc. Atât de fragedă-n atingeri inima mă bate-n rugă. Precum un clopot care-ngână tainic slovă pusă-n gură. Tremurândă că o frunză plânge lacrima bătrână Amorțind pe ram de gânduri fiecare dor în mână. Și-n frăgezimea adormită pe brațul dragostei cernute Sărutul meu iubirii ascunse... Se așeză timid pe frunte Și-n somn mi-ai tresărig timid... Ai venit..?..mă întrebă sărutul ce mi-l așezăși pe buze.. Am venit...iubire ...am venit.. Iubindu-te azi cum nu ai fost iubit.. Timid ...mult prea timid... Te ating...sărutului din taine de iubit În clipele fragile de cuprind.. Atât de fragedă în tine mă închin.. Lumina și viață din lacrimi și suspin.. Te iubesc în toate din clipă ,din april Te iubesc cu tine pe ramuri de smochin Și rog în rugi din veacuri să îmi rămâi.. ..iubirea icoanei din Divin.. Iubirea mea timidă ,din fraged în senin Te rog în toate ,sfântă cuprinde-mă-n destin. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️