Acest video este continuarea filmului precedent despre Rezistenta la Insulina - care este o boală metabolică.
Atunci când o cantitate mare de glucoză intră în celulă, metabolismul celular se activează pentru a procesa glucoza și a o utiliza ca sursă de energie. Cu toate acestea, prea multa glucoză poate avea un impact asupra funcționării mitocondriilor, organele celulare responsabile de producția de energie în celulă prin procesul de respirație celulară.
Pentru evaluarea sindromului metabolic, care este o afecțiune complexă caracterizată de o combinație de factori de risc cardiovascular, se recomandă efectuarea următoarelor analize și teste:
1. Testul glicemiei în repaus: Acest test măsoară nivelul glicemiei în sânge și ajută la detectarea diabetului zaharat sau a tulburărilor metabolice ale glucozei.
2. Profil lipidic: Acest test măsoară nivelurile de colesterol total, colesterol LDL (cunoscut ca "colesterolul rău"), colesterol HDL (cunoscut ca "colesterolul bun") și trigliceride. Nivelurile anormale ale acestor lipide pot indica un risc crescut de boli cardiovasculare.
3. Testul tensiunii arteriale: Măsurarea tensiunii arteriale este un factor important în evaluarea riscului cardiovascular. Hipertensiunea arterială este unul dintre componentele sindromului metabolic.
4. Testul glicemiei postprandiale: Acest test măsoară nivelul glicemiei după consumul unui aliment. Ajută la evaluarea capacității organismului de a regla glicemia după masă și poate releva tulburări ale metabolismului glucozei.
5. Hemoglobina glicată (HbA1c): Acest test măsoară nivelul mediu al glicemiei pe o perioadă de aproximativ 2-3 luni. HbA1c oferă o imagine a controlului glicemic pe termen lung și ajută la diagnosticarea și monitorizarea diabetului zaharat.
6. Testele de funcție hepatică: Aceste teste măsoară nivelurile de enzime hepatice și de bilirubină și pot identifica disfuncții hepatice care pot fi asociate cu sindromul metabolic.
7. Testele de funcție renală: Aceste teste, cum ar fi nivelurile de creatinină și uree în sânge, măsoară funcția renală și pot detecta eventualele complicații renale asociate cu sindromul metabolic.
8. Măsurarea circumferinței taliei: Această măsurătore simplă și rapidă ajută la evaluarea distribuției grăsimii abdominale și este un indicator al acumulării de grăsime viscerală, care este strâns legată de sindromul metabolic.
Iată câteva efecte ale excesului de glucoză asupra mitocondriilor:
1. Supraproductia de radicali liberi: Un exces de glucoză poate duce la creșterea producției de radicali liberi în mitocondrii. Radicalii liberi sunt molecule instabile care pot provoca daune la nivel cellular, inclusiv la structurile mitocondriale.
2. Stres oxidativ: Excesul de glucoză poate duce la creșterea stresului oxidativ în mitocondrii. Acest lucru se datorează producției excesive de specii reactive de oxigen (ROS) în timpul procesului de respirație celulară. Stresul oxidativ poate deteriora mitocondriile și poate afecta negativ funcționarea lor normală.
3. Disfuncție mitocondrială:
Stres oxidativ: Nivelurile ridicate de insulină pot crește producția de specii reactive de oxigen în endoteliu, ceea ce duce la stres oxidativ. Stresul oxidativ poate provoca leziuni celulare și modificări structurale în endoteliu, compromițând funcția normală și promovând inflamația vasculară și ateroscleroza.
14 июл 2023
