va ascult de cativa ani. in ultimii 2 insa incetasem pentru ca era prea mult, prea intens, prea "hai sa stam in cap sa ne intelegem" in loc sa ne ducem din nou in inima. ma bucur ca v-ati reorganizat, ca intelegeti ce este nevoie in lumea asta in care ne stresam, stresam, stresam. a fost o bucurie sa va aud in acest episod, incurajand "a fi", nu "a intelege" ca sa performam. inclusiv ritmul in care conversati acum este unul bun, mai lent, mai prezent. bravo bravo bravo! munca lui Mate este senzationala, si voi puteti fi un gateway minunat catre a ajunge la cat mai multi oameni care inca traiesc in nelinistea de a nu fi destul. me included. good luck!
Un episod foarte bun si util tuturor celor care ne pierdem in rutina si in a fi pe placul celorlalti. Multumim ca aduceti la lumina lucruri pe care le facem inconstient si pe care le putem imbunatati pentru sanatatea noastra psihica si fizica 🙏🏻
Din nou un episod care deseneaza imaginea de ansamblu si imi clarifica atat de multe intrebari, puse si nepuse...Multumesc pentru efortul si dedicarea voastra de documentare, sublimare a esentelor, modalitatea de comunicarea si autodescoperire. Apreciez munca voastra de echipa!! Felicitari !! Alături de voi, fara exceptie, invat sau descopar lucruri noi despre mine sau despre alte unghiri din care pot privi realitatea ( asa cum o percep eu😅....inca ma bântuie ideea auzita la voi, ca REALITATEA E DE FAPT UN CONSTRUCT MENTAL..)
Cred ca astfel de materiale cu atata substanță benefică pentru dezvoltarea și conștientizare de sine ar trebui realizate și pentru copii, dar adaptate pe înțelesul lor și împărțite pe segmente de vârstă. Mulțumim MindArchitect !
Dacă părinții sunt bine și copiii sunt bine . Copiii sunt foarte atenți la părinții lor și consideră că ceea ce vad în casă este "normalul" acestei lumi . In alta ordine de idei , este inutil să duci copilul la psiholog atâta timp cât tu însuți nu te-ai vindecat și în consecință oferi un model dezechilibrat . Repetat in fata copilului doar de doua trei ori se infiltrează in setările gândirii lui . Copilul crede că astfel funcționează lumea ( unde el este un explorator și descoperitor )
Nu am inteles de ce cautam apreciere doar din partea anumitor persoane si pe cei care ne apreciaza ii ignoram? De ce apare contradictia asta? multumesc
Paul, azi cum este spatele tau? Ma bucur ca traiesc intr-un Corp sanatos si multumesc in fiecare dimineata si seara pentru nenumaratele binecuvantari din viata mea.
Salutare, Madalina. Iti lasam aici doua episoade in care adresam mai pe larg subiectul relatiei cu furia. Speram sa iti fie de folos: ru-vid.com/video/%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BE-Fmd0N3Jtj-A.html si ru-vid.com/video/%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BE-5A1tiico3q8.html
O treabă bună ați făcut că ați dat la final și niște soluții la cele 4 tipare de gândire. Fiindcă răspunsul la întrebarea care plutește, ar fi rămas în suspans: Dar cum să facem altfel? Nu știu dacă Gabor a dat și el răspuns, însă jos pălăria pentru că voi l-ați dat. Dar să vii cu ”Comunicare constructivă” ca variantă la Furie și la Reprimarea furiei, este ca și cum ai trimite președintele UN să oprească un vulcan. Păi furia aruncă cu bolovani și scuipă limbi de flăcări și tu vrei să-l îndrumi spre o comunicare? Am putea să înțelegem noi această provocare sau chiar competiție atunci când mintea ne este încețoșată de fumul unui vulcan de furie?
Salutare, Elena! Iti lasam aici doua episoade in care adresam mai pe larg subiectul relatiei cu furia. Speram sa iti fie de folos: ru-vid.com/video/%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BE-Fmd0N3Jtj-A.html si ru-vid.com/video/%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BE-5A1tiico3q8.html
Cred că dacă am știi să punem limite și să ne prioritizam nevoile noastre apoi pe ale celor din jur, am legaliza oarecum umanitatea, emoțiile și nevoile noastre că oameni. Si am avea niste adulti mult mai echilibrati si niste relatii mult mai bune si autentice.
nevoie,si totodată să ții cont si de propriile nevoi care sunt de multe ori concomitente,cum creștem un copil fără sacrificiu? Mi -as dori să fie mai bine înțeles sacrificiul cuiva de către cel care l-am primit,inteleg ca e bine să nu mergem în extreme,asta da dar nu poți avea relații bune sau orice altceva,fara a consuma puțin din propria persoană,aceasta dăruire trebuie mai bine explicată si inteleasa
Dacă v-ați dat singur o replică, încerc să mă alături dumneavoastră înșivă🙂 Corect ce ați scris, ar însemna ca nimeni să nu mai recunoască sacrificiul nimănui? Apoi însuși cuvântul ”sacrificat” poate că este cam greșit ales. Duce cu gândul la sacrificiul suprem. Nu cred că intră în discuție aici cazurile în care oameni și-au dat efectiv viața pentru ca altul să trăiască: transplant riscant de organe de la un om la altul, scut uman în fața glonțului care ar fi ucis un alt om etc. Acestea sunt cazuri foarte rare. În general acest podcast vizează majoritatea( și nu excepțiile) cazurile actuale (și nu cele din trecut), în locurile în care trăim (și nu în Israel). Și se cam oprește la apariția sacrificiului în relația părinte- copil. Prin urmare se cam abuzează de acest cuvânt. Poate că este vorba că părintele a renunțat la ceva. Și dacă nu am putea depăși stereotipiile: nu am cupărat o casă mai mare, o mașină mai scumpă, concedii mai scumpe, am renunțat la timp pentru relaxare sau distracție pentru a face temele cu tine, apoi am renunțat la plăcerile mele pentru tine, atunci ar fi puțin cam meschin. Dăruire, așa cum spuneți este un cuvânt mult mai bun.
